”A fost odată la Timișoara” / Ziua de mâine se amână (ANCA NISTOR)

A FOST ODATĂ LA TIMIȘOARA 
de Peter Kerek, cu: Damian Oancea, Doru Iosif, Benone Viziteu, Alecu Reus, Alina Ilea, Ana Maria Cojocaru, Claudia Ieremia, Bogdan Spiridon, Colin Buzoianu, Ana Munteanu, Victoria Rusu, Flavius Retea, Irene Flamann Cătălina, Andrea Tokai.

A fost odată la Timișoara este o poveste despre oameni și despre cum acești oameni sunt, individual și în interiorul legăturilor lor de sânge, o proiecție fidelă – deși subiectivă și la scară redusă – a istoriei „mari”. Timișoara, orașul alcătuit din oameni care, mai demult sau mai recent, au venit și l-au făcut să devină prin înseși diferențele dintre ei, are și acest chip: cel al unei familii care își redescoperă esența compozită din cioburi, îndepărtări și amintiri. Căci, până la urmă, un oraș e o familie: cu revoluțiile ei, cu prejudecățile ei, cu acele lucruri mereu nespuse și nefăcute la timp, cu momentele ei de curaj și de lașitate, și, da, cu memoria ei frântă.

 

A FOST ODATĂ LA TIMIȘOARA03_resize

Timişoara îşi dezgroapă rădăcinile. La propriu. Se uită de sus la ele, nu şi le recunoaşte şi le îngroapă la loc.

O casă ce o fi fost frumoasă şi blândă – cândva. Acum – decrepită şi cu minţile razna.

O maşină de cusut Singer, un ceas ce stă, animale împăiate pe mobileturile vechi, un telefon roşu, cu disc, ce sună doar pentru a aduce vorbe triste – şi la cele mai prost alese momente.

Între toate, o familie cum or fi toate familiile vechi ale Timişoarei. Cu danteluri pe mese, cu tradiţii de familie, cu fotografii de familie, cu o Vavi néni a casei, ce ştie găti bunătăţile preferate ale fiecăruia. („E ultima nemţoaică rămasă în ţară. A trecut istoria pe lângă ea.”)

Imagine

Ei uită ce e vital să îşi amintească şi nu pot uita boleşniţele trecutului, ce nu îi lasă să trăiască. Îşi vorbesc – fie şi în somn, fie şi la urechi surde – dar niciunul nu aude. Se iubesc – parţial, contorsionat – dar nu se iartă. (“De prea multă vorbă nu mai auzim inima. Mai bate, dom’ doctor?”)

A FOST ODATĂ LA TIMIȘOARA05_resize

Forţele centrifuge născute în sânul unei familii a surzeniei i-au aruncat pe toţi care încotro, înspre cât mai departe. A fost nevoie de o tragedie – şi de o farsă – pentru a-i readuce la Timişoara, pentru a-i confrunta, pentru a le testa punctele de fierbere.

O familie ce se stinge în faţa spectatorilor. Şi nu se stinge ca o lampă (mut, dintr-o mişcare), ci, aşa cum pricepe chiar unul dintre fiii betegi ai casei, ca o stea ce moare printr-o explozie, asurzitor şi într-o abundenţă de praf. Ce se vede în urma ei, mult timp după amintire (“Cine minte? Amintirea sau fotografia?”) e o lămurire: oricât de otrăvită ar fi seva din ele, nu ai viaţă fără rădăcini.

Imagine

Miercuri, 14 mai 2014, a început Festivalul European al Spectacolului Timişoara – Festival al Dramaturgiei Româneşti (FEST-FDR), organizat de Teatrul Naţional Timişoara. Şi, cum toate lucrurile ce contează încep şi se termină într-o poveste, ediţia acestui an a început cu piesa “A fost odată la Timişoara”, de Peter Kerek.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s