De râsul lumii / pozitive feedback (MANU ANGHELESCU)

Green Hours! Best of. show teatral site-specific serial”de Maria Manolescu şi Peca Ştefan, regia Andreea Vălean (dramAcum şi Teatrul Luni de la Green Hours)

(Foto: Adrian Pîclișan)

Greeh Hours 05_resize

De râsul lumii, pentru că am râs de la început la sfârșit. Nici nu credeam că pot gusta anumite glume, dar pe bune că le-am gustat. Pe pâine. La propriu. Nu mă așteptam să stau o oră  și jumătate în întuneric fără să-mi vină să mă uit la ceas. Atât de tare m-a absorbit gaura neagră în care am intrat odată cu stingerea luminilor în clubul Jazzisimo (club pe care nu am avut până acum curiozitatea să-l frecventez și nici nu aș fi făcut-o dacă nu ar fi avut loc acest festival).

Greeh Hours 03_resize

Green hours, black hours. Ce mai contează? Chiar și punerea în context devenise irelevantă la un moment datorită scenetelor care explodau de originalitate. În sensul cel mai crud și cu limbajul cel mai decadent, pentru a scoate la iveală o radiografie a noastră, a societății românești, fără perdele.

Greeh Hours 01_resize

Mărturisesc că, inițial, m-am speriat un pic, când pe fundalul scenetei a început să urle o manea. ”Mai stau un minut”, mi-am zis.  Trec peste șoc și încep să gust comicul de situație. Brutal dar la sigur, ești băgat în atmosfera de club decadent care încet, încet începi să-ți dai seama că e de fapt o gigantică scenă metaforică pe care se perindăt ot felul de personaje pierdute într-o societate care nu pare să le dea prea multe repere legat de cum ar trebui să-și trăiască viața și care rămân ancorați în tot felul de roluri pe care nu ai cum să nu le recunoști pentru că fac parte, vrei, nu vrei, și din viața ta. Mi s-a părut foarte inspirată și intervanția unuia dintre actori, pe care încercam să-mi amintesc din ce reclamă îl recunoscusem. Iar în momentul când începe să spună ”Mehr Licht” ( Mai multă lumină Gr., traducere din Goethe), mă prind că îl știu dintr-o reclamă care zice ceva de genul Vopsește nemțește. Atât de actuală era autoironia.

Greeh Hours 02_resize

Un moment delirant (ca atunci când te-a distrat la maximum când erai la grădiniță faptul că unul dintre colegi vorbește cu pipi și caca –nb: nu vrei să mergi la piesă chiar cu mama sau cu tata): când personajele încep să joace un fel de scenetă shakesperiană cu text format 80% din injurii și limbaj de Facebook. Deși la început timid, la final m-a surprins râzând fără nici un fel de jenă, dându-mi seama instinctiv de inspirația regizoarei legat de felul în care a ales să facă mișto de oameni care încep să atingă cote alarmante ale ridicolului în România de astăzi.

Greeh Hours 06_resize

Plus finalul. Ei bine, un final pe atât de neașteptat, bizar și comic în același timp. Nici nu știai dacă ești bulversat, amuzat, speriat. Un moment absolut deosebit, în care combinația dintre comic și Zen mi-a dat senzația de avantgardă de cea mai bună calitate, ceea ce îmi dă speranță de fiecare dată când merg să văd un teatru românesc contemporan. Superb cum bădărănia limbajului pus pe o muzică subtilă de flaut și hang a reușit sădea un aer de finețe unui spectacol după care pleci mai încărcat.

Nu-i chiar așa de rău în România, atâta timp cât mai știm să glumim pe seama noastră. Păcat că lumea reală nu e teatru. Cam asta am simțit ieșind în aerul umed de afară.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s