Punct triplu (NOEMI DUMITRESCU)

Coproducție a Teatrului Național din Târgu-Mureș și Colectiv A, finanțată de Administrația Fondului Cultural Național, spectacolul “Punct triplu” s-a jucat joi, în Sala Mare a Teatrului Național Timișoara, în cadrul FEST-FDR2014 – Festivalul European al Spectacolului Timişoara – Festival al Dramaturgiei Româneşti, cu publicul pe scenă.

„Punct triplu ficționalizează o realitate imediată, refuzată și trecută rapid cu vederea și analizează, prin speculație și prin documentare, contextul în care un eveniment ca cel prezentat a putut avea loc, factorii determinați și consecințele imediate. Punct triplu este un proiect de observație socială și artă activă care își propune să exploreze mutațiile sociale contemporane, raportul bărbat – femeie și conceptul de familie în dinamica socială a începutului mileniului trei”, punctează creatorii.

(Foto: Adrian Pîclișan)

Punct triplu 02_resize

E mult întuneric în piesa asta. E întunericul brăzdat de faruri de maşini şi apoi e întunericul poveştii. Jocul se face cu publicul pe scenă, actorii sunt aproape, secvenţele se încheagă în situaţii sufocante, desprinse dintr-o realitate care ne este cunoscută nouă, publicului.

Punct triplu 06_resize

O profesoară de fizică pentru care fizica include şi educaţia sexuală. Un tată care nu cîştigă îndeajuns, care nu este iubit, care are prea multe cheltuieli. O nevastă care nu îl înţelege, care cere şi cînd nu primeşte face reproşuri şi ameninţă. Credit bancar luat pentru locuinţă, bani de mâncare, de suc, de cosmetice, bani pentru dinţii celui mic. Presiuni zilnice care duc la gesturi disperate. Câţiva taximetrişti: unul misogin, altul cu studii de masterat plătite cu credit. Copiii sunt simbolici,  nu vorbesc, nu plîng, nu rîd. Ei sunt pînă la urmă victimele.

Punct triplu 01_resize
Secvenţele sunt dese şi scurte ca nişte flashuri. Personajele sunt variate. Povestea e de acum: cu criză, cu internet, cu disperarea omului ajuns în imposibilitatea de a-şi întreţine familia. Uneori nu se întrevede nici o scăpare. Ceilalţi comentează, judecă, măsoară, condamnă, dau like-uri şi share-uri pe facebook şi apoi uită.
Structura fragmentară se aseamănă unui newsfeed de facebook unde comentariile si mini poveştile adiacente se întrepătrund cu postarea principală. Concluzia este tristă. Realitatea prezentată nu conţine soluţii fericite.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s