Trecutul e ca o grenadă veche. Violența, un spectacol voyeuristic (DANIELA RAȚIU)

Festivalul Dramaturgiei Românești la Timișoara.”Efectul Genovese” de Alina Nelega, regia artistică Gavril Cadariu. Teatrul Național Târgu-Mureș, Compania „Liviu Rebreanu”. Distribuția: Cătălina Mustață, Silviu Nicolae Cristache, Silvana Diana Avrămuț, Peter Sergiu Marocico. Corul Luchian Pantea, Tiberiu Vasiniuc, Andrei Chiran, Raisa Ane. Scenografia Bartha Joszef.

Foto: Teatrulnational.ro

0346e188f3

Anticamera spectacolului: no man’s land-ul amintirii drapat cu colaje din jurnalele comuniste pe hârtia îngălbenită a ziarelor de epocă. ”Epoca de aur” purtând semnele și rușinea acelor vremuri ale colaboraționismului general. ”Două decenii de teatru militant. Vrem să trăim și să muncim în chip comunist! Programul de perfecționare moral-politică a omului!”. Mașina de scris cu carcasa metalică scorojită, păpușa de plastic, dosare, ziduri de sticlă, apă prelingându-se tăcut, nevrotic. Toate astea te aruncă în trecut.

Ești pregătit astfel să intri într-un spectacol care, nu doar narează pentru tine o poveste, ci te supune, te acuză, te obligă să vezi felul în care fiecare a fost complice într-un regim politic pe care astfel l-a perpetuat prin tăcere. Solitare insule de dizidență pierdute într-o mare de tăcere. Complicitatea la crimă.

”Vreau să sară țara în aer! Să o luăm de la capăt!”. Monologul exasperării care taie textul spectacolului precum despărțirea apelor la Marea Roșie. Monologul susținut de actrița Cătălina Mustață e ghilotina din text. Strigătul fără glas către masa amorfă, mută și decerebrată care acceptă dictatura. Mulțimea nu are gânduri fiind preocupată să tacă. Violența insidioasă, acceptată dintr-un soi de masochism instinctiv declanșat ca singura formă de apărare. Fiecare devine un voyeur al durerii celuilalt. Un soi de pândă, de tăcere complice și bolnăvicioasă. Violența nu mai e percepută ca o amenințare, violența nu mai declanșează niciun resort al umanității. Evadarea în tăcerea complice privită ca singura soluție de supraviețuire. Acceptarea violenței care desensibilizează până când oamenii devin simple carcase purtătoare de suflete anesteziate.

97e9d58e93

Trecutul în oglindă cu un prezent de o amară superficialitate.

Dosarul de la Securitate al tatălui unei studente care își pregătește o disertație, dosar din care tot trecutul o lovește în plin deschizând o ușă interzisă către biografia pătată a acestuia.

Trecutul deschide răni, cicatrizează, apropie, desparte, însângerează. Trecutul e ca o grenadă veche, uitată, rătăcită, și care explodează răvășind existențe, biografii. Părinții astfel expuși, obligați să explice, să își susțină cauza unui trecut în care au conspirat prin tăcere sau colaboraționism la Marea Farsă a Egalități și Fraternității. Violența Prezentului în oglindă cu violența Trecutului. Violența devine de un firesc acceptat ca și cum e parte necesară a existenței.

efectul-genovese

Un text puternic străbătut de firul roșu al întrebării cum a fost posibilă tăcerea generalizată, ca și cum victimele au pactizat cu opresorii într-un soi de nerușinată și perversă relație în care nu doar frica a fost liantul, ci și durerea care a aplatizat toate sensibilitățile și sentimentele. Spectacolul oferit de actori deschide o privire spre un trecut amar în care complicitatea privită atunci ca singura soluție, astăzi oferă tabloul neputinței, al complicității degradante. Prezentul are comoditatea oferită de distanța temporală astfel că putem acuza și pedepsi cu cruzime. Un spectacol ca o instanță care expune fără false pudori trecutul vinovat precum o crimă.


Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s