Canicula (OANA-KARINA LUGOJAN)

Teatrul Național Timișoara a prezentat sâmbătă seara premiera piesei Canicula de Antoaneta Zaharia. Piesa îi alătură pe Mirela Puia și Cătălin Urs, într-o scenografie semnată de Zsolt Fehervari, video – Lucian Matei, regia artistică – Miruna Radu.

Orice locuință este o lume în sine. Un univers „în mic”, cu legile sale – mai mult sau mai puțin scrise, mai degrabă instaurate și perpetutate, ca atare sau în oglindă. Această premisă odată stabilită, sintagma „o familie ca oricare alta” își pierde sensul. Ce se întâmplă dincolo de zidurile (fizice și non sau meta-fizice) ale oricărei case? Ce etichete i se mai potrivesc? Și, mai ales, ce etichetă alege fiecare să i se potrivească? Între familia – „celula de bază a societății” și familia – „micul infern” se întinde un drum plin de surprize și de capcane, un drum pe care textul Antoanetei Zaharia – Canicula – ne invită să-l parcurgem cu umor și curaj.

Actriță de teatru și film, scriitoare (Garsonieră în centru, ed. Polirom, 2006) și, nu în ultimul rând, dramaturg, spiritul ludic, pofta de viață, dar și, în egală măsură, o luciditate mușcătoare, definesc „marca” acestui artist plurivalent care este Antoaneta Zaharia. Cunoscută în special ca una dintre cele mai remarcabile prezențe ale teatrului românesc al anilor 2000 (câștigătoarea mai multor premii naționale de interpretare), Antoaneta Zaharia nu doar „face” teatru, ci îl și scrie. Este autoarea unor piese de teatru cum ar fi Ziua perfectă (premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului), Jocul, Ziua în care nu s-a întâmplat nimic, Vă pupă piticul din Franța, Ciao, bella, Comedie cu desert etc.

( Foto: Adrian Pîclișan)

CANICULA PREMIERA APLAUZE11_resize

Un pat, un televizor, o bucătărie ascunsă, un pitic de grădină şi doi oameni: o familie.

“Canicula” înfăţişează microuniversul unei familii mai mult sau mai puţin tipice: o familie tragică și comică, banală și inedită deopotrivă. Atmosfera e “îndulcită” de replicile și situaţiile hilare cu care se confruntă personajele.

CANICULA PREMIERA APLAUZE04_resize

Piesa îți dă senzația că taie în carne vie, atât de realist redă familia tipică a societăţii actuale, cu problemele familiale care intervin în aceasta, durerile și greutăţile sugerate fiind “salvate” de comicul ingenios prezentat.

CANICULA PREMIERA APLAUZE02_resize

“Familia”. Un bărbat ipohondru, obsedat în egală măsură de propriile probleme medicale în realitate inexistente, și de televizor, la care se adaugă dependenţa sa pentru alcool și pornirile misogine orientate spre partenera sa, caracterizată de diferitele-i frustrări feminine şi incapacitatea de a renunţa la propria dependenţă – ţigara. Întreg acest mediu poate fi redus sugestiv la cuvinte cheie: “inima orizontalizată”, “pastile naturiste”, “pastile de tensiune”, “seriale coreene” sau “seriale japoneze” la care se adaugă nora nedorită, fiul ratat din punct de vedere profesional și nu în cele din urmă, nepoţii mult prea alintaţi.

CANICULA PREMIERA APLAUZE06_resize

Toate acestea împreună formează familia, în absurdul și nebunescul ei. Și, indiferent de vârsta privitorului, cred, situaţiile redate nu sunt defel străine. Scenele sunt prezentate în deplinul lor firesc, de la ieşiri necontrolate la expresii deloc academice – prezente în orice familie cotidiană a secolului XXI.

“Cerul şi pământul, asta-i lumea toată” urmată de: “Canicula – tot pământul arde-n foc” sunt replici interconectate, care ating spaţiul filosofic, “cerul” – salvarea de pe urmă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s