L’inglese vero. Familia ca vizuină de șerpi (LAURA MOISEI)

Marți, în ultima zi a FEST FDR 2014, spectatorii au putut urmări în Sala Mare a Teatrului Național din Timișoara o adevărată lecție de teatru. Piesa „Il ritorno a casa” a autorului englez Harold Pinter, laureat al premiului Nobel pentru literatură, a fost interpretată de actorii Teatrului Metastasio din Toscana în regia lui Peter Stein, unul dintre cele mai importante nume ale teatrului european din secolul XX. Din distribuție au făcut parte Arianna Scommegna, Paolo Graziosi și Andrea Nicolini.

Fotografii: Adrian Pîclișan

IL RITORNO ACASSA 01_resizeIL RITORNO ACASSA 02_resize

La începutul FEST prevedeam că vom avea din plin ocazia să fim surprinși în cursul celor nouă zile de festival. Formule noi de teatru, actori de pe marile scene europene, regizori cu ștaif – toate au venit să confirme impresia inițială de lume nouă. „Il ritorno a casa” a făcut parte din același circuit. O punere în scenă italiană pe un text englezesc cu accente evreiești – vă puteți imagina un contrast mai armonic? Umorul englezesc și teatrul tragic italian de sorginte elenă, est și vest al Europei s-au îmbinat într-o singură partitură. Și au stârnit reprize lungi de aplauze la mai toate pauzele dintre scene.

Scenariul piesei a pendulat între comic și usturător, între isterie și tragedie. O familie londoneză compusă din tatăl vârstnic, fiii și unchiul lor mocnește de o tensiune pe care la început nu o putem cataloga precis. Sunt orgolii la mijoc, se face simțită și ruptura dintre generații, dar mai este ceva nenumit dar foarte puternic ce dospește în umbră. Acel ceva irupe atunci când în casă sosește pe nepusă masă fratele cel mai mare, Teddy, plecat de șase ani în America, împreună cu soția sa împreună cu care cu toții află că are trei copii.

Obsesia sexuală. Aceasta este forța care iese din umbră în prezența lui Ruth, soția fratelui celui mare, singura femeie din casă. Și defularea obsesiei scoate la iveală pe rând bestialitatea fiecăruia dintre membrii familiei, în moduri particulare. Bătrânul tată izbucnește în injurii când o vede pe nora sa pentru prima dată, pentru ca apoi să evolueze spre a-i specula prezența în casă și în cele din urmă a-i implora atenția. Joey, fratele mijlociu și un codoș notoriu, o învăluie pe Ruth cu poveștile sale de o agresivitate doar provizoriu mascată, iar apoi o seduce printr-un dans al patimii în urma căruia ea devine de bunăvoie amanta fratelui celui mic, Sam, un semi-abrutizat. Totul sub ochii și cu aprobarea soțului ei, Teddy, prea slab ca să țină piept familiei sale de demoni.

IL RITORNO ACASSA 04_resize

În tot acest timp, nimic nu se îndepărtează de un realism dur, deși portretele sunt ușor caricaturale. Reacția femeii, unica femeie din această cloacă de șerpi, nu este nici ea neașteptată în contextul scenariului. La început sfidătoare, ea renunță pe parcurs la rezistență și se lasă pradă abuzului sexual incestuos. În tot acest timp, figura sa împietrită lasă de înțeles că în spatele acțiunilor ei crește un plan de răzbunare teribil. Care se concretizează fără ca ea să își părăsească pasivitatea.

IL RITORNO ACASSA 03_resize

O dată deschisă cutia Pandorei a patimilor, nu mai e cale de întoarcere. Tatăl cade sub povara bătrâneții care îl face respingător, Sam e lovit de gelozie, iar Joey e ars de neputința de a-și împlini dorința. Scena finală e un fel de Pietà inversată: femeia atoatedominatoare tronând în mijlocul grupului de bărbați zdrobiți în ei înșiși, tremurând la picioarele ei.

IL RITORNO ACASSA 05_resize

„Il ritorno a casa” nu a fost o piesă plăcută. Nu a fost comodă. A avut un umor englezesc în textul replicilor care prin accentul și patima italiană și-a pierdut cu totul caracterul ilar și a câștigat o dimensiune tragică. Iar impactul asupra publicului a fost peste așteptări. Au fost reacții din cele mai diverse, de la aplauze la grimase și gesturi reflexe. Am recunoscut în sală și actori ai scenelor din Timișoara, veniți pentru ocazia de a se inspira din regia și interpretarea trupei italiene. O experiență de teatru complexă și nouă, pentru care mă bucur.

IL RITORNO ACASSA 07_resize

FEST FDR a fost o beție de emoții, o ocazie în care ne-am ieșit din sine și ne-am regăsit apoi, mai bogați și mai tineri decât am fost la început. Iar acum? Sevraj, bineînțeles. Până la o nouă stagiune a Teatrului Național din Timișoara și o nouă ediție de FEST FDR, auguri!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s