Teatrul este o investigare a realității. Interviu cu Peca Ștefan, dramaturg( DANIELA RAȚIU)

Premieră absolută la Teatrul Național Timișoara ”Pe ceas. Cu 60 de minute mai bătrâni”, de Peca Ștefan – coproducție TNT și Badisches Staatstheater Karlsruhe. Distribuția: Sabina Bijan, Sophia Löffler, Colin Buzoianu, Jan Andreesen. Scenografia: Anna van Leen, video design: Lucian Matei. Regia artistica: Malte C. Lachmann.

Spectacolele se joacă duminică, 7 septembrie, ora 19,00, Sala 2 și miercuri, 10 septembrie, ora 19,00, Sala 2.

(Fotografii: Adrian Pîclișan / Teatrul Național Timișoara)

peca stefan 03

Reporter: Premiera de duminică a spectacolului ”Pe ceas. Cu 60 minute de mai bătrâni” este o coproducție a Teatrului Național Timișoara și Badisches Staatstheater Karlsruhe, în cadrul unui proiect european. Un spectacol pe un text al cărui autor ești și care este rezultatul unei ample cercetări Timișoara – Karlsruhe. Postmodernitatea a împins subiectul bătrâneții afară din spațiul public. Subiectul bătrâni/bătrânețe este marginal în film, teatru, publicitate. ”Îmbătrânirea populației este o chestiune de siguranță națională” declari într-un articol despre spectacolul de la Timișoara. ”Bătrâna Europă” nu mai este o metaforă?

Peca ȘTEFAN: Trăim într-o epocă în care societatea impune criterii, e un fel de cursă pentru a dezvolta industrii/metode care să prelungească viața. Dacă în secolul XIX populația Europei reprezenta 25% din populația lumii, potrivit statisticilor până în 2050, populația bătrânului continent va reprezenta 12%. Punctul de pornire al acestui proiect a pornit de la această realitate pe care nu o conștientizăm. România nu este nici ea ocolită de această problemă demografică. În România populația descrește, natalitatea riscă să devină o problemă națională. Dacă România nu își va rezolva problemele economice, nu va avea o strategie serioasă, potrivit studiilor, în 2050 vom mai fi 14 milioane. Proiectul teatral a pornit de la aceste premize. Ce înseamnă vârsta, cum percepem schimbarea permanentă, cum o internalizăm, cum ne percepem vârsta, vârstele. Cercetarea pe care am făcut-o în Timișoara a presupus interviuri cu persoane din categorii de vârstă diferite, cu întrebări economice, politice, sociale, metafizice. Cum își aduc aminte de vârste, cum se proiectează în viitor. Toate aceste interviuri le-am transformat într-o piesă de teatru, un eveniment teatral. 60 de minute pe ceas, ne luăm acest timp să îmbătrânim împreună – spectatori, actori, cu toții împreună. Alegem, pe măsură ce trece timpul în acele 60 de minute, încotro merge spectacolul. O succesiune de scene. Fiecare reprezentație a acestui spectacol, duminică 7 septembrie și miercuri 10 septembrie la Timișoara, Sala 2, apoi pe 3 octombrie la Karlsruhe, și apoi înapoi la Timișoara, deci fiecare reprezentație nu va semăna cu cea anterioară și nici cu cea care va urma. Spectacolul va presupune stabilirea unei relații de comuniune între actori și spectatori. Spectacolul se termină fix la 60 de minute, pe ceas. Spectacolul se va desfășura în limba română, engleză și germană, fără traducere, e o alegere de stilistică în cheia diversității. Precum o cutie de praline în care fiecare bomboană este diferită și nu cunoști gustul până nu o încerci.

peca stefan 05

Rep.: La fel ca și proiectul ”Despre România numai de bine” – tema fiind viața și spiritul orașului, legendele locale, în care viața se desfășoară dincolo de televizor și pentru acel proiect ca și pentru acesta ai început cu o perioadă de documentare, de cercetare. Un mod mai temeinic de a face teatru?

Peca ȘTEFAN: Sunt proiecte și proiecte. Am aplicat într-adevăr metode diferite de cercetare, interviuri de grup, set de întrebări (politice, metafizice chiar și sociologice).

peca stefan 04

Rep.: Ai declarat despre spectacolul de la Sfântu Gheorghe (”Sfântul din Sfântu Gheorghe”) că prejudecățile despre Ținutul Secuiesc s-au risipit odată ce ai început cercetarea.

Peca ȘTEFAN: Am vorbit cu foarte mulți oameni și toți, fie etnici maghiari sau români, îmi declarau că povestea naționalist-extremistă este o exagerare a politicienilor și că cei care aparțin unui astfel de curent sunt în număr foarte mic și nu reprezintă Ținutul Secuiesc. Cei de acolo trăiesc împreună și nu văd lucrurile în culorile extremismului exploatat de politicieni. Ei pur și simplu își trăiesc viața împreună.

peca stefan 02

Rep.: Nu cred că greșesc dacă afirm că, de câțiva ani, se observă în teatrul independent, în textul dramaturgic contemporan, o întoarcere spre temele sociale. Dacă în anii 90, teatrul independent, textul dramaturgic al noului val excela în subiecte/limbaj provocator, sexualitate, violență, dezinhibare, teme ”tari”, în ultimii ani se observă preocuparea pentru social, chiar și legătura cu trecutul politic, împăcarea cu trecutul, înțelegerea lui.

Peca ȘTEFAN: Este o investigare a realității și asta înseamnă foarte multe lucruri. Există o componentă socială, o preocupare pentru social. De altfel, am această preocupare cred că de la bun început, dintotdeauna. Această preocupare există și la colegii mei de generație, chiar dacă forma artistică pe care o ia această preocupare este diferită și este bine că e așa. Mă preocupă legătura textului – spectacolului cu publicul – cu orașul. Caut mereu să rafinez această legătură dintre actor – spectator. Am scris piese pentru un singur spectator, ori doi spectatori. La New York, spre exemplu, în spectacolul de stradă ”Broken City” (dedicat cartierelor din Manhattan), 23 de actori joacă pentru 9 spectatori.

Rep.: Spectatorul a fost neglijat? Preocupările sunt doar pentru text, pentru actor?

Peca ȘTEFAN: Pentru mine experiența publicului este esențială, e o experiență de neuitat. Îmi place să cred că relația spectatori – actori este una vie, de comunicare continuă. E un parteneriat egal. Publicul este important – și aceasta este o componenta socială a spectacolului. Această preocupare pentru public o am de când am început să scriu dar apoi ea s-a dezvoltat și rafinat lucrând cu Ana Mărgineanu la proiectul Despre România numai de bine unde locuitorii unui oraș (așadar publicul potențial) constituie obiectul de studiu. Spectacolul le este complet dedicat, îi privește și îi implică. Altfel, ai putea să stai liniștit acasă să te uiți la televizor sau la un film. Teatrul e viu, e o experiență eminamente live, irepetabilă. Teatrul își acceptă perisabilitatea, publicul consumă această experiență și ea are un impact asupra publicului. E un circuit.

peca stefan 01

Rep.: Legătura teatrală cu Timișoara nu se rezumă doar la colaborarea cu Teatrul Național Timișoara. Ai anunțat o colaborare cu Teatrul Auăleu, teatru independent.

Peca ȘTEFAN: Am stabilit cu cei de la Teatrul Auăleu încă din 2011, însă atunci nu am reușit să o duc la bun sfârșit deoarece am plecat în SUA. În principiu va fi vorba de o rezidență de două săptămâni, încă nu am stabilit data. Sper să găsesc timp anul acesta. Îmi doresc să colaborez cu ei. Îmi place să colaborez cu teatre independente. Ultimul proiect de genul acest a fost cu Teatrul Fix din Iași, cu spectacolul ”Stadiu mediu de degradare”, în fapt e starea imobilului în care teatrul respectiv ființează și asta a fost povestea care m-a inspirat. Într-un anumit sens, acest stadiu mediu de degradare caracterizează starea culturii, a societății în care trăim. E un fel de degradare care ne cuprinde pe toți. România e în stadiu mediu de degradare.

Rep.: Vei merge la vot? Cu cine vei vota pentru funcția de președinte al României?

Peca ȘTEFAN: Da, voi vota. Împotriva lui Ponta cu siguranță. Mi se pare că ne întoarcem în timp, involuăm. Ne întoarcem la anii 90 și eu nu vreau să ajungem în aceea perioadă. Nu mai vreau epoca Năstase. Nu sunt nici fan Traian Băsescu. Din păcate, am văzut similarități între PDL-ul anului 2009 spre exemplu și PSD. Nu e nicio diferență. Mai mult, discursul de acum al PSD în care se rostogolesc teme/concepte/subiecte de secolul XIX, scot Biserica în față, o folosesc în politică – asta mi se pare inacceptabil. Teme precum ”mândru că sunt român” mi se pare un atac la inteligența noastră. Toate aceste guverne care s-au perindat au pus cultura și educația pe ultimul loc. Nu pot decât să constat că asta e strategia acestei clase politice. Nu m-am hotărât încă cu cine voi vota, dar știu sigur că în turul 2 voi vota împotriva lui Ponta, cu oricine ajunge în turul doi. Pentru turul 1 nu m-am hotărât, dar în mod sigur nu voi vota Elena Udrea pentru simplu fapt că, pentru mine, ea este din aceeași categorie cu Ponta. Constat că politicienii nu ne oferă proiecte de țară, strategii care să conțină puncte clare, ci doar promisiuni care niciodată nu se materializează.

 

 

                                                              

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s