Încă 60 de ani de trăit! ( Oana-Karina Lugojan)

Despre îmbătrânire poți vorbi în mii de feluri, însă dramaturgul Peca Ștefan a ales doar nouă. Nouă scene inedite, pline. Au umor, imaginație, mai ales întrebări esențiale pentru viitorul tău ca om într-o omenire mare. În funcție de cum îl abordăm, demonstrează Peca, basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte poate fi repovestit atât într-un viitor utopic, în care copiii aleg dacă vor veni sau nu pe lume, cât și în prezentul prozaic al serviciilor sociale germane (sau poate nu atât de prozaic, dacă ținem cont că unul dintre personaje este un prinț valah nemuritor și cu o slăbiciune pentru culoarea sângerie). În combinații de câtre trei, surprinzătoare de la o reprezentație la alta și votate chiar de public, cele nouă povești se completează într-un spectacol-mozaic unic, coproducție a Teatrului Național Timișoara și Badisches Staatstheater Karlsruhe: ”Pe Ceas. Cu 60 de minute mai bătrân”. Bazat pe cercetarea realizată atât la Timișoara, cât și în Klarsruhe, spectacolul oferă publicului din cele două orașe o incursiune creativă și emoționantă în propriile existențe. Distribuția: Sabina Bijan, Sophia Löffler, Colin Buzoianu, Jan Andreesen. Scenografia: Anna van Leen, video design: Lucian Matei. Regia artistica: Malte C. Lachmann.

Spectacolul se joacă din nou miercuri, 10 septembrie. ( Fotografii : Adrian Pîclișan / TNTm)

 HDV_6576

Eu mă numesc Oana şi m-am născut în data de 7 august 1998.

De fapt, nu luaţi în considerare prima parte. Nu contează prenumele sau identitatea când vorbim despre îmbătrânire. Îi putem spune mai optimist, ”arta îmbătrânirii”, dar cred că e ceva de care vă feriţi cu toţii.

HDV_637611

După un mic calcul, probabil aţi aflat ca am 16 ani (împliniţi). Vă spun, e neesenţial. Cred ca ar fi fost de ajuns să spun că sunt „categoria sub 20”, dar cu siguranţă ar fi fost mai mult decât superficial din partea mea, întrucat simţămintele noastre se pot schimba (mai mult sau mai puţin) radical de pe-o zi pe alta, darămite de la un an la altul. La 18 ani probabil voi aborda într-un mod total diferit subiectele despre care voi scrie în rândurile ce urmează.

Ok. „Pe ceas. Cu 60 de minute mai bătrân” e o piesă DEMENȚILĂ! Totul e ingenios, iar mesajele se transmit desăvârșit.

HDV_6326HDV_6115

Cum percepi așa un spectacol la 16 ani? Există o vorbă cum că tot din ceea ce ne „mişcă” sufletul este de neexprimat în cuvinte. Eu am să mă risc. Am 16 ani, îmi permit: emoţie, curiozitate, gând, dezolare, (be)atitudine, frică, dilemă, cunoaştere, nelămuriri „oare cum e să fii bătrân?”, (in)finit, deznădejde, nelinişte, mulţumire – „ce bine că eu sunt tânără, că trupul nu mă trădează, şi memoria nu-mi dispare”, sinceritate. Mă uitam în sală şi mă simţeam mai mult ca o străină, dar nu orice fel de străină, ci una fericită.

HDV_624107

Oare ce gândeau cei de 60 de ani când în spectacol apărea mai mereu cifra vârstei lor? Poate unii se conformaseră cu „ideea de 60”, alţii încă visau la „categoria sub 20”, iar mare parte din ei încercau să fie pasivi la cuvintele – atât de mult auzite – „bătrâneţe, boală, ani”.

Cu toate acestea, la întrebarea dacă merită investit în industria menită să ne prelungească viața răspunsul majorităţii a fost „MINUS”, deci nu (inclusiv al meu, dar eu aveam o scuză bună – încă 60 de ani de trăit). Cred că s-a ajuns aici pentru că individul se adaptează, neavând de altfel altă opţiune, cu realitatea.

HDV_6055

Un alt aspect interesant (sau trist) pe care l-am constatat, a fost acela că oamenii nu percep munca / ocupația, ca pe o chestiune menită să îi mențină activi. În general oamenii nu cred că e bine să se muncească până la o vârstă înaintată. Ceea ce mă nelămureşte de fapt pe mine este dacă nu le place acţiunea de a munci sau nu le place munca pe care şi-au ales-o? („Fă ceea ce-ţi place şi nu va trebui să munceşti nicio zi în viaţa ta”). Probabil că munca lor propriu-zisă se îmbină cu multe alte alegeri greşite. Recunosc, şi eu am răspuns cu „Nu”, dar nu pentru că aş privi cu dispreţ munca şi tot ce cuprinde ea, ci din simplu fapt că nu pot preconiza încă de pe acum satisfacţia sau nemulţumirea mea faţă de meseria pe care o voi avea.

SONY DSC19

Iar acum, dupa două răspunsuri (mai mult sau mai puţin pesimiste, dar hotărâte), urmează şi unul ambiguu, şi anume „Întreabă-mă la 60 de ani”, care replica la întrebarea „Aţi dori să o luaţi de la început?”, pe care (din nou) l-am dat inclusiv eu. Ar fi sunat prea deprimant să spui „Da”, dar în acelaşi timp nesatisfăcător să răspunzi cu „Nu”.

Cu toate acestea, privind în anasamblu, cred ca la sfârşit cu toţii am ajuns la concluzia celor de la Alphaville: I WANT TO BE FOREVER YOUNG!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s