FDR 2015: When the Saints Go Marching In (LAURA MOISEI)

Ediția XX a Festivalului Dramaturgiei Românești a debutat la Timișoara miercuri, 15 aprilie. Primul spectacol prezentat în Sala Mare a TNT a fost piesa-poem „Viața e mai frumoasă după ce mori” de Mihai Măniuțiu, pus în scenă de dramaturgul însuși alături de creatorul de muzică de teatru Șerban Ursachi și coregrafa Vava Șerbănescu, jucat în limba maghiară de 12 tineri și talentați actori de la teatrul „Tomcsa Sándor” din Odorheiul Secuiesc. (FOTOGRAFII: ADRIAN PÎCLIȘAN / TNTm)

Viata-i mai frumoasa dupa ce mori Viata-i mai frumoasa dupa ce mori

 

 

 

 

 

Cu „Viața e mai frumoasă după ce mori”, am intrat în forță în atmosfera de festival: un „cabaret metafizic” incitant și plin de stil, care îți încântă ochii și mintea. Fără a fi scolastic, Mihai Măniuțiu își exprimă și în această piesă în mod cât se poate de direct preocupările de a pătrunde înțelesul vieții, al vremelniciei, în opoziție cu veșnicia morții.

Viata-i mai frumoasa dupa ce moriViata-i mai frumoasa dupa ce mori

 

Aceste căutări încep pentru dramaturg în piesa de tinerețe „Anul morții” și își pun amprenta pe mai toate creațiile care îi poartă numele („Viața e vis”, „Plugarul și moartea” ș.a.) În cele mai recente puneri în scenă ar părea că autorul se străduie să vadă dincolo de dualitatea moarte-viață. Din piesa de aseară, un carnaval fermecător în ultimă instanță, transpare foarte clar dilema: oare asta o fi întrebarea, este viața mai frumoasă după ce mori ori nu, sau mai există ceva acolo, distinct de moarte sau viață, care dă sensul a toate?

Viata-i mai frumoasa dupa ce moriViata-i mai frumoasa dupa ce mori

 

 

 

 

 

 

Iar restul e… carnaval. Un spectacol savuros în care replicile ușor colorate de un absurd liric sunt puse în valoare de muzica de inspirație când rock (cu influențe Metallica), când à la Emir Kusturica cu a sa „In the Deathcar”. E un mare dolce far niente pentru sufletele celor care au părăsit această lume – o perpetuă seară de vară, la terasa unei berării unde se spun bancuri, se dansează și se „ciugulește câte o măslină”. Încep istorisirile fiecăruia despre felul în care a părăsit lumea, și delirul își face loc, dar tot în atmosferă de fiesta. Până când marea întrebare vine: când ne va lua cineva de mână să ne ajute să facem trecerea? Am făcut-o oare deja și nu știm?

Viata-i mai frumoasa dupa ce moriViata-i mai frumoasa dupa ce mori

Viziunea Pământului ca un corp acum vânăt și inaccesibil celor plecați dintre noi este cea mai puternică metaforă a piesei. Nu realizăm adevăratul puls al acestei lumi până când nu căpătăm perspectiva morții. Bicicleta care în final se învârte în gol în jurul axei proprii – nimeni nemaiputând să plece undeva cu ea, pe veci țintuiți într-o aparență de viață – pune problema: suntem și noi, publicul, oare ca ei? Am trecut deja dincolo si nu știm? Cine ne va ajuta să o facem? Rămân întrebări deschise, la care răspunsul îi e rezervat, mai devreme sau mai târziu, fiecăruia dintre noi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s