De ce nu am râs cu Ionesco (BRÎNDUȘA ARMANCA)

Spectacolul Noul locatar de Eugène Ionesco, în traducerea lui Vlad Russo și Vlad Zografi, în regia lui Gábor Tompa, a fost prezentat de echipa Teatrului Nottara București în Sala Mare a Naționalului timișorean în cadrul Festivalului European al Spectacolului – Festivalul Dramaturgiei Românești. Din distribuție au făcut parte: Francisco Alfonsin, Ada Navrot, ion Grosu, Gabriel Răuță. (Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm)

NOUL LOCATAR 06   NOUL LOCATAR 04

Nu te poți lăsa prins în capcană când vezi Ionesco. Nimic nu e ce pare. Nici piesa Noul locatar nu e, scrisă de genialul dramaturg în trei zile cu ocazia unei mutări. Deși, pe secvențe, publicul a fost stârnit să zâmbească sau, mai mult, să lanseze câte un hohot. Din drepta sălii, un râs feminin dădea tonul fie la baletul grotesc al Cărătorilor-de-mobilă, fie la pantomima absurdă a Locatarului aflat în contrast comic față de ritmul celorlalți, dar mai ales la accesele de logoree ale Portăresei.

NOUL LOCATAR 05    NOUL LOCATAR 03

Eu n-am râs. M-a împiedicat ceva apăsător: cenușiul, simetriile, umbra și conturul supradimenionat al siluetelor pe ziduri, fereastra către niciunde, avalanșa de obiecte repetitive, spectrele și cercul, devenit la final cavou. Apoi Traviata, Nocturnele, tablourile ”strămoșilor” Don Quijotte, Beckett și însuși Ionesco, întors pe scenă, acasă și exilat cu fața la perete îndată ce a redevenit Ionescu. Cu Ionesco, adio entertainment! Spectacolul lui Tompa Gábor a înțeles acest imperativ. Cine merge să se distreze, să se elibereze, să încerce catharsis-ul citadin practicat la cinema sau la teatrul de revistă, s-a păcălit. Cei doi Cărători nu sunt Stan și Bran. Portăreasa nu e Olive.

NOUL LOCATAR 02   NOUL LOCATAR 01

Hărmălaia obiectelor adunate într-o viață nu îți perpetuează memoria, ci te sufocă. Ești silit să rămâi agățat de o anume realitate, exterioară sau interioară. Unde mai pui că statura impozantă a Noului locatar și reacțiile sale monosilabice, mi-au dat fiori politici, fiindcă nicăieri în lume nu se consumă atâta politică pe pâine ca la noi (parafrază nereușită după Eliade). Deci n-am râs. Dar am plâns? Ce stă între ele? Rîsu-plînsu lui Nichita? Nici-nici? Și-și?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s