Nici chiar pentru Antoine (ADINA BORCAN)

Spectacolul M-am hotărât să devin prost s-a jucat cu casa închisă, vineri seara, în Studio Uțu. Sub regia Antonellei Cornici, au jucat : CĂLIN STANCIU JR., VICTORIA RUSU, VICTOR MANOVICIMĂLINA MANOVICIALINA CHELBA. O profesoară de la liceul Shakespeare a cumpărat aproape toate biletele din sală ( cinci apucaseră să se vândă înainte), pentru colegii ei, profesori.  (Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm)

M-am hotarat sa devin prost (6) M-am hotarat sa devin prost (7)

M-am hotărât să devin prost. Vi se pare o nebunie? Ei bine, nu e. Nu zic că e o idee bună, dar nebunie sigur nu e. Dacă aveți “neșansa” de a vă considera intelectuali, o să înțelegeți. Antoine, un tânăr de 25 de ani care suferă de boala gânditului și se simte foarte bătrân și izolat, a înțeles că nu se poate integra în societate, că nu își poate găsi locul în lume pentru că are prea mulți neuroni, pe care îi și folosește. Ar vrea să doneze, dar din păcate nu nu s-a inventat o bancă de neuroni. Gândirea dăunează, intelectul e o barieră. Cum poți să fii că toți ceilalți, să ieși la mall, să cumperi haine, când tu nu te poți opri din reflecții și analize, din a încerca a înțelege cum funcționează toată harababura asta care e viața? Nu Spinoza îți asigură fericirea. Dimpotrivă!

M-am hotarat sa devin prost (27) M-am hotarat sa devin prost (21)

Și atunci? Care e soluția intrării în normalitate? De fapt, ce e normalitatea? Pentru Antoine normalitatea e cea de dincolo de zidurile lui interioare. Dar drumul către categoria reconfortantă a imbecililor fericiți nu e ușor… Prima soluție: aceea de a deveni alcoolic, dar un alcoolic profesionist, care se documentează la librărie despre cum se fabrică alcoolul, ce efecte are, ce conține etc. Nu renunță nici când află că alcoolul nu o să îl vindece și nu o să îi aline rănile, dimpotrivă, o să îi facă altele, mai rele… Antoine dă greș după primele pahare care îi asigură doar intrarea în comă alcoolică, nu și în banala normalitate. Sinuciderea? Nici măcar cursul intensiv și aprofundat despre metodele sigure și eficiente care duc la o sinucidere sigură nu dă rezultatele sperate. Și atunci, soluția finală, aceea de a deveni prost. “Cei care cred că inteligența are vreo noblețe, cu siguranță că n-au destulă pentru a-și da seama că nu e decât un blestem”, zice Antoine.

M-am hotarat sa devin prost (44) M-am hotarat sa devin prost (34)

Subiectul – neajunsurile inteligenței și dobândirea prostiei – a fost considerat de critici, la apariția cărții lui Martin Page, amuzant. Și publicului de aseară i s-a părut amuzant. Mie nu. Situația lui Antoine nu e de râs, e de plâns. Pentru că, zic eu, imbecilitatea nu e drumul către fericire. Pentru că, departe de a dori să mă pot integra în societatea oamenilor superficiali, aș vrea să scap de proștii din jurul meu. E drept, cei din categoria “fericiți cei săraci cu Duhul” au atins un grad de seninătate la care ceilalți, gânditorii cu neuroni, nu au cum să spere. Și poate nici nu vor să spere.

M-am hotarat sa devin prost (5) M-am hotarat sa devin prost (3)

Ce lipsește din piesă e chiar emoția, care în schimb nu lipsește din carte. E adevărat, dozată, pentru că Antoine are un anumit număr de emoții pe care nu riscă să îl depășească, de frica unei supradoze. Concluzia? Inteligența nu este un rateu al evoluției, cum scrie Page, iar prostia nu e sinonimă cu fericirea. Nici chiar pentru Antoine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s