A doua livadă (LAURA MOISEI)

Cehov, livezile și Timișoara și-au dat întâlnire în niște seri de iunie în deschiderea secțiunii internaționale a FEST-FDR 2015, prin punerea în scenă a Voskresinnia Theatre Liov. Dansul, circul, picioroangele suprarealiste, plăcerea și durerea omenească au pornit o sarabandă pe sub vișinii când înfloriți, când în flăcări. Ritmul muzical a fost și este dat chiar de istorie și oamenii ei. Poftiți la dans! (Fotografii: Adrian Pîclișan)

 Livada de visini01  Livada de visini02

Prea puțin contează că vișinii înfloriți nu au răsărit din glie, ci direct de pe asfaltul din parcarea hotelului Timișoara. La fel de puțin important – aproape neglijabil! – e faptul că suntem în iunie 2015 și nu într-un vehicul transtemporal prin care să parcurgem epocile din istoria recentă în 60 de minute. Pentru că asta s-a întâmplat oricum, cu voia lui Cehov. Acest spectacol a fost un discurs pitoresc despre timpul istoric și antitezele lui. O panoramă de transformări, de la strălucire la cenușă, de la exaltare la mizerie. Pentru că așa au fost timpurile de când lumea.

Livada de visini03  Livada de visini04

Da, istoria a cunoscut și momente în care “timpul are răbdare cu oamenii”. Clipe destinse, în care țăranii au pus de petreceri cu taraf, iar nobilimea a mers la pas calm de plimbare, în haine albe, fără vreo teamă de forța gravitațională – cum au făcut actorii din “Livada de vișini” cocoțați pe picioroange. Dar au fost totodată și clipe de mistuire în care reperele anterioare s-au prăbușit, umanitatea s-a restrâns la un cenușiu amorf și dictatura a răsărit din flăcări. După care ciclul mărire-decădere s-a reluat. Acest spectacol al lumii ne-a fost prezentat rezumativ de actorii ucrainieni într-o montare intens metaforică, în care individualitatea personajelor s-a topit când și când în simbol. Regia lui Yaroslav Fedoryshyn a urmărit imaginea de ansamblu a tranziției dintre epocile care mor și se nasc, dincolo de poveștile personale ale oamenilor. Un carusel universal uneori grotesc, alteori măreț, dar mereu viu ca focul, la care toți luăm parte ca trăitori în lume.

Livada de visini05  Livada de visini06

Toată nostalgia epocilor tihnite în care pământul și omul erau prieteni, în care a fost timp pentru acel dolce far niente din după-amiezele însorite, s-a simțit vie în spectacolul “Livada de vișini”. A fost o invitație pentru fiecare să revină în acel illo tempore al fericirii personale și universale, care nu se pierde niciodată, ci doar se ascunde și se transformă.

Livada de visini07  Livada de visini09

Vișinii înfloriți – ei au fost centrul acestui spectacol, martorii tuturor preschimbărilor prin care au trecut oamenii de-a lungul vremii. Fragilitatea omului, ca și a florii de pe ram, e doar aparentă. O poți pârjoli, dar nu o poți înfrânge, pentru că ea va renaște oricum an de an, timp după timp, mereu mai vie după îmbrățișarea focului. Fiți vișini înfloriți deci!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s