Teatrul ACT din București a prezentat joi, 11 iunie, de la ora 19.00, în Sala Mare, spectacolul „Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?”, de Cătălin Ștefănescu, după „Moromeții”, de Marin Preda, în regia lui Alexandru Dabija, în cadrul părții a doua a FEST – FDR 2015. (Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm)
Nu sunt un om de teatru, în niciun sens al cuvântului. Merg rar, și atunci când merg vreau ca ceea ce văd să mă surprindă și să mă emoționeze. Să fiu mișcat și amuzat. Distrat și distras. De poveste, de punerea în scenă, de jocul actorilor.
Chiar și neofit fiind, numele lui Alexandru Dabija, regizorul „Păi, despre ce vorbim noi aici, domnule?” mi-e familiar. La fel și numele celui care semnează adaptarea, Cătălin Ștefănescu. Pe Marcel Iureș și George Mihăiță, însă, i-am văzut până acum doar pe micul (sau marele) ecran, iar prezența lor pe scenă a fost captivantă. Sunt acolo, îi simți, chiar și când personajele nu spun nimic, sunt Prezenți, nu fac doar act de prezență. Sunt doar ei doi, dar nu e nevoie de mai mult.
Piesa adaptată/inspirată de „Moromeții” atinge, prin conversația celor două personaje, teme sensibile ale vremurilor în care se petrece acțiunea romanului care sunt, însă, oglindite aproape perfect de temele zilelor noastre: sistemul de învățământ, politica, preocupările meschine ale oamenilor, îndobitocirea populației și așa mai departe.
Iureș și Mihăiță chiar m-au făcut să cred că erau Moromete și Cocoșilă, sau oricare doi prieteni vechi, la ”givan”, vorbind despre frământările zilei, iar talentul lor dramatic este pus în evidență în „reconstituirea” din ultima parte a spectacolului.
Nu știu cum au preceput spectacolul cei avizați, dar nici nu-mi pasă. Am fot surprins și emoționat. Mișcat și amuzat. Distrat și distras. De poveste, de punerea în scenă, de jocul actorilor.
