Contagiat cu generozitate (ADELA ARDEREANU)

Actori ai Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe au prezentat, sâmbătă, 13 iunie, spectacolul Sfântul din Sfântu Gheorghe, de Peca Ștefan, în ultima zi a FEST – FDR (Festivalul European al Spectacolului – Festivalul Dramaturgiei Românești, evenimentul organizat de Teatrul Național Timișoara.
Acesta este al patrulea spectacol din seria „Despre România Numai de Bine”, iniţiată de regizoarea Ana Mărgineanu şi dramaturgul Peca Ştefan. ( Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm)

Sfântul din Sfântu 14_resize Sfântul din Sfântu 15_resize

Ca o neiniţiată ce sunt, la piesa asta nu m-am dus cu mari asteptări. Îmi puneam singură beţe în roate, învocând ba cele trei ore prea lungi, ba căldura, ba titlul care, credeam eu, promitea o mică bătaie de joc la adresa celor sfinte. Că m-am înşelat se înţelege încă din prima propoziţie.

Sfântul din Sfântu 13_resize Sfântul din Sfântu 12_resize

Nu ştiu când au trecut cele trei ore, dar ştiu sigur că vreau să vizitez Sfântul Gheorghe! Să mă simt minoritară când cer în română o pâine la un magazin de colţ de stradă şi să mi se zâmbească larg. Să-i mai văd o dată pe actorii de la teatrul Andrei Mureşanu, la ei acasă. Ştiu şi că o să continui să mă înţeleg la fel de bine cu vecinii mei simpatici Feri bácsi si Erzsébet néni, omenia nu are etnie sau limbă sau orgolii de orice fel.

Sfântul din Sfântu 11_resize Sfântul din Sfântu 10_resize

Mai ştiu şi că de acum înainte o să zăbovesc şi mai mult asupra fotografiilor. Asa cum am învăţat de la Rareş, protagonistul, oamenii fotografiaţi de el sunt atât de generoşi încât se lasă surprinşi într-un cadru în tot omenescul lor. Unul e vanzător în parc, altul fost ofiţer în armată, altcineva seamana izbitor de mult cu o persoană dragă. Fiecare are o poveste şi un neajuns, dar toţi sunt buni cel puţin pentru că se lasă transpuşi într-o imagine.

Sfântul din Sfântu 09_resize Sfântul din Sfântu 08_resize

Însa poate fi generozitatea dusă la extrem? Te poţi regasi într-un cerc vicios în care, ca să te simţi împăcat, ai nevoia aproape organică de a face bine? Mai mult, pot alţii suferi din cauza imboldului tău nestăpânit de a dărui? Paradoxal, toate acestea i se intamplă lui Rareş, care se vede prins între realitatea socială şi dragostea pentru semeni.

Sfântul din Sfântu 07_resize Sfântul din Sfântu 06_resize

Cui i-ar conveni sa-l aibă de soţ sau de tată pe Rareş, când el vinde din casă pentru a-i ajuta pe alţii? Când împrumută 14 lei chiar de la cea căreia obişnuia să ii ofere bani, pe vremea când încă mai avea, doar pentru a-i cumpara un pachet de ţigări urmatorului subiect al aparatului său de fotografiat? Rareş pare a fi singurul cu acest sindrom, ceilalţi nu se lasă contagiaţi. El e singurul ciudat. Dar oare nu suntem noi, restul, ciudaţii?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s