Cum să nu mori (NATALIA RONKOV)

Teatrul Național din Timișoara deschide stagiunea 2015-2016 cu Meteorul, una dintre cele mai cunoscute comedii ale scriitorului și dramaturgului elvețian Friedrich Dürrenmatt. Scrisă în 1966, comedia Meteorul este un text celebru, reinterpretat la Timișoara de regizorul Mihai Măniuțiu. Acesta este secondat de scenograful Adrian Damian, compozitoarea Ada Milea, coregrafa Vava Ștefănescu și light-designerul Lucian Moga. Povestea, concentrată în atelierul unui pictor, urmărește relațiile și istoriile unui scriitor, laureat al premiului Nobel, care nu reușește să moară și care, în succesive „episoade” de viață, se confruntă cu sine însuși și cu toți cei care consideră că se află la ora bilanțului – aparent – final, fiind însă întrerupți de repetata resurecție a celui ce nu reușește să-și încheie socotelile cu lumea, la rândul lui deranjat în propria moarte. Comedia lui Dürrenmatt aduce pe scena Teatrului Național din Timișoara o distribuție alcătuită din actorii Marian Râlea, Ion Rizea, Claudia Ieremia, Cristina König, Florin Ruicu, Cătălin Ursu, Alecu Reus, Mirela Puia, Călin Stanciu jr., Benone Viziteu, Dana Borteanu, Robert Copoț, Costel Tovarnițchi, Raul Lăzărescu și Ștefan Roman. (Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm)

07_resize  08_resize

E mijlocul lui septembrie, iar Sala 2 a TNT e cuprinsă de o căldură sufocantă atrasă de cele aproximativ 150 de suflete în așteptarea Meteorului. Te uiți în stânga, în dreapta, mai saluți pe cineva și nu te aștepți ca din spatele tău să auzi o voce de soprană cântându-ți despre moarte în așa fel încât să te predispună să râzi în hohote. Și chiar dacă nu știai până atunci la ce te înhami, ți-e clar că va fi o seară cel puțin nostimă.

11_resize  21_resize

Wolfgang Schwitter e mort. Ba nu. Ba da. Și totuși nu! E singurul pe care moartea pare se că-l ocolește și, totuși, singurul care e pregătit să moară. E alesul pentru că e special: nu-i mai este frică de un lucru la care mulți dintre noi nici măcar nu vrem să ne gândim. După o înviere miraculoasă, laureatul premiului Nobel revine în primul său studio pentru a-și găsi liniștea de veci.

22_resize  26_resize

Dar cum să poți muri când începi să te indrăgostești, când ți-e poftă de coniac și trabucuri, când ai poftă de mâncare, când te simți pregătit să dansezi de fericire? Lupta lui Schwitter pentru moarte e asemănătoare cu lupta multora pentru viață: cu cât e mai greu, cu atât vrei mai mult să răzbești. De aici comicul situațiilor în care se regăsește, fără să vrea, personajul nostru și moartea tuturor celor care îi sunt alături pe ultimul drum: soția de 19 ani care moare după ce-l vizitează, mama acesteia care se stinge în fotoliul din mijlocul atelierului, Hugo ucis cu brutalitate, preotul, chirurgul, editorul, portarul, Marele Muheim, inspectorul de poliţie, toți omorâți într-o încăierare din studio și Jochen, fiul lui Schwitter, doborât la un semn al sorții.

41_resize  45_resize

Piesa e un joc de antiteză între valorile religioase validate de societate, transmise din generație în generație și credințele postmoderniste despre moarte și înviere, reinterpretate într-o manieră comică și inedită.

Un performance care te ține cu ochii larg deschiși, cu zâmbetul pe buze și gândul că moartea nu e mai mult decât o glumă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s