Lupta lui “al meu” (DANA ȘPAC)

Sau o piesă de teatru numită “Paganini nu mai locuieşte aici” de Carmen Dominte; cu Alecu Reus şi Romeo Ioan. Scenografia Geta Medinski ; Regia artistica Olivia Grecea.(Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm)

paganini-fb-851x315px

Paganini, un nume sau conturul unui stil de viaţă diluat în forma sa, la schimbarea timpurilor. Identitatea personală creată din obiecte, întîmplări şi personaje, toate exterioare însă suprapuse, cu îndărătnicie, peste sufletul care este el însuşi fericit şi nu are nevoie de accesorii. Un joc ce te învaţă, la un moment dat, că dorinţa de posesiune şi lupta pentru proprietate nu ar trebui sa fie proprii fiinţei umane însă curgerea şi restructurarea societăţii te determină să le manifeşti. Sau să le înveţi. Umor amar trăit de doi oameni, generaţii diferite, pe care lipsa îi redefineşte.

Screen Shot 2016-04-16 at 14.08.06

Vreau să trec cu nobleţe peste limbajul trivial folosit în piesă, bănuiesc respectarea întocmai a scenariului. Accept şi vreau ca emoţia teatrului să mă apropie altfel de scenă şi să mă regăsesc acolo în diferite contexte. Nu eu ca persoană neapărat ci viaţa dăruită şi trăită. Însă, cînd raportăm actul de cult/ură la Absolut şi nevoia de cultivare a frumosului şi prin teatru, atunci sa fie mai nimerită sublimarea sa privind la o oglindă ce mă determină să urc.

Screen Shot 2016-04-16 at 14.07.55

Cu ajutorul cuvîntului, în primul rînd. Chiar dacă viaţa este un fel de scară, tu, creator de act cultural ajută-mă pe mine consumator să mă desăvîrşesc. Să mai existe încă un perimetru lipsit de vulgaritate. Revenind la jocul actorilor, trăit dincolo de text, îmi revin fragmente din emoţia vădită cu care bătrînul zis Paganini (Alecu Reus) primea aminitirile copilăriei sale aduse, cu emoţie nemanifestă, de vagabondul sentimental şi pragmatic deopotrivă, (Romeo Ioan) partener în recluziunea impusă de tranzit. O piesă cu temă actuală, mereu actuală în contextul unui sistem care ia şi tot ia fără să pună în loc nimic semnificativ pentru sufletul omului şi astfel îi schimbă valorile, prioritaţile, relaţiile umane se distorsionează, omul se simte furat şi condamnat la căutarea a ceva ce să umple golul.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s