Lupta pentru apartenență (NATALIA RONKOV)

“M-am hotărît să devin prost”, spectacol regizat de Antonella Cornici şi scenografia semnată de Rodica Arghir. Actorii aleşi sînt Călin Stanciu jr, Victor Manovici, Victoria Rusu, Mălina Manovici şi Alina Chelba. Muzica, Bobo Burlăcianu; Video, Lucian Matei. (Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm)

M-am hotarat sa devin prost (44)

Pe mulți dintre noi lumea ne sperie. Regulile general acceptate și liniile sociale clar trasate ne intimidează. Și așa ne simțim excluși. Nu știm dacă suntem mai buni sau mai răi decât restul, dar nici nu mai contează – ne doare că suntem altfel. Vrem și ne străduim din răsputeri să fim ca alții, să arătăm, să gândim, să respirăm ca ei. Suntem dispuși să renunțăm la valorile individuale pentru a ni le asuma pe cele colective.

M-am hotarat sa devin prost (27)

Inteligența poate ostraciza, în timp ce prostia aduce oameni laolaltă. Iar această nevoie intrinsecă de interacțiune iese la suprafață după ani de singurătate. Ce contează că știi poezii întregi pe de rost, că poți cita din mari filosofi dacă nimeni nu înțelege ce spui? E mai simplu, poate, să bolborosești glume deocheate la cârciuma din colț sau să pici inconștient într-o stație de tramvai după o noapte tulburată.

m-am-hotarat-sa-devin-prost

Dar, la final, îți dai seama că băutura, oricât de salvatoare pentru unii, nu e de tine. Alcoolul nu te aduce mai aproape de semenii tăi, iar faptul că nu știi cum să-l bei te face și mai ciudat. Astfel, lecțiile de alcoolism se dovedesc a fi un fiasco. Poate e mai simplu să încerci să te sinucizi, să cauți metode verificate prin cărți sau să înveți direct de la alții pentru care viața devine sinonimă cu moartea. Dar îți dai seama pe parcurs că ți-e teamă, că, de fapt, nu vezi moartea ca pe o soluție. Nu vrei să te arunci de la etajul 3 si să supraviețuiești ambalat în ghips și nici să plătești un asasin pentru a te ajuta nu pare soluția ideală. Totuși, orice e mai simplu decât să o inviți pe fata drăguță de la bibliotecă la o cafea. Iar aici apare discrepanța: vrem interacțiune și suntem dispuși să ne lăsăm purtați de valori general agreate, dar suntem incapabili de gesturi mărunte care ne-ar putea salva din lupta pentru apartenență.

M-am hotarat sa devin prost (10)

Până la urmă nu contează unde lucrezi, câte pahare, sau sticle, de votcă poți să bei, câte femei ți se aruncă (plătite fiind) la picioare, sau câți presupuși prieteni te mai sună din când în când. Linia o tragi tu, nu ceilalți. Înveți că a fi diferit nu e tocmai un lucru negativ, că nimeni nu-ți poate răpi individualitatea – nici măcar tu, oricât ai încerca. Și așa faci primul pas adevărat în lumea pe care abia începi să o înțelegi. Totul începe din nou cu un prim sărut.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s