Ai mei erau super!, text coletiv, regia Cristian Ban, Teatrul Clasic ”Ioan Slavci” Arad, a fost jucat în cadrul FEST-FDR2016 (Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm)
De fapt, toți parinții sunt super oricum. Și știți de ce? Fiindcă de Crăciun nu avem voie să mâncăm saloanele din brad, si nici să punem două globuri de aceeași culoare unul lângă altul.
Fiindcă tot vocabularul lor se schimbă subit în diminutive, dându-ne „lăptic” când ne e foame, și „pantalonași” când ne e frig, și „căciuliță”când ni se înroșesc lobii urechilor.
Fiindcă uneori, ne pasează cu disperare bunicilor, ca apoi să ne recupereze cu cel mai drăgăstos zâmbet pe față și multe lacrimi în ochi. Și pe lângă toate astea, multă iubire în suflet. Iubire pe care eu una am simțit-o in fiecare gest, în fiecare privire, în fiecare replică și in fiecare clipă.
„Ai mei erau super”, așadar. Un spectacol dedicat exclusiv lor, celor ce ne iubesc indiferent de defecte sau virtuți, indiferent de statut sau realizări, indiferent de nerecunoștința noastră față de ei, indiferent de cum suntem de fapt. Fiindcă mai presus de toate, suntem ai lor. Iar ei, cu eșecuri și succese, cu iubiri ratate sau împlinite, cu meserii pe care poate le disprețuiesc, dar nu ne-o spun niciodata, sunt AI NOSTRI.
Și cu toate reacțiile noastre necontrolate de copii, cu toate strigătele isterice si râsetele frenetice, cu frecventa amenințare „Eu de mâine plec de acasa!” pe care nu o credem nici macăr noi, cu fiecare trântit de ușă și fiecare „Lasă-mă în pace!”, îi iubim.
Un spectacol care evocă amintiri, care stârnește nostalgie, care ne duce spre un trecut pe care îl admirăm, deși nu e al nostru, ci AL LOR. Cu mult timp atunci, dar puțin timp acum, pentru ca timpul trece, trece, trece.
emotionaltheatral 