Game over, mamă! (IOANA DUDA)

Spectacolul Casa cu pisici de Radu Iacoban, a fost prezentat de Teatrul Mic în cadrul FEST-FDR2016 ( Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm)

06_resize

Ai putea crede că ai vina în ADN. Că ți s-a transmis pe cale maternă suferința. Deschide geamurile. Lasă soarele să intre. Fă curățenie generală. Amințește-i lumina. Ți-a fost dor de ea. Ți-e milă de ea. Are de ce.

E o nebună. Aproape nebună. Nu o mai poți salva. Nici ea nu mai poate. E prea târziu. Dansează, se învârte prin casă și mormăie cântece vechi, atât de vechi încât numai ea și le mai amintește. Târziu, deja. Dar tu, tu poți să iubești. Să fii iubită. Să călătorești. Aproape să uiți că odată, de mult, primul cuvânt pe care l-ai învățat a fost ”nu”. ”Așa cum alți copii spun prima oară mama sau tata, eu am învățat nu”, a spus aseară Alexa, în spectacolul Casa cu Pisici, al Teatrului Mic din București.

07_resize

Suntem o generație infestată cu sentimentul vinei și al suferinței. Și care încearcă, așa cum știe mai bine, să iasă din cercul vicios al durerii. Nu, nu e vina noastră că mamele noastre nu și-au trăit visurile. Nici că nu și-au întâlnit iubirea vieții. Nici că acum, la bătrânețe, nu au pe nimeni alături. Nici că o iau razna gândindu-se la tot ce ar fi putut face. Doar dacă ar fi avut curaj. Sau alte mame. Sau alți tați.

Și apoi există femeile acelea reci, care te transformă într-o piesă de muzeu. Un trofeu. ”Mama e un fel de vampir energetic.”, așa spune Alexa, despre mama ei, Elena, interpretată de Emilia Dobrin. Alexa, un ”copil făcut la un pahar cu vin”. Un deal. Asta a fost Alexa pentru mama, tatăl și iubita tatălui său. După ceva timp, singurătatea te poate face să îți pierzi mințile. Și să vrei un copil doar pentru a nu mai fi singură. Și să vrei un copil crezând că așa te vei salva. Și să vrei un copil căruia să îi pui pe umeri toate visurile tale neîmplinite. Și dacă vrei un copil doar pentru toate astea, atunci când va fi îndeajuns de mare, va pleca. Departe de tine. Și tu te vei trezi din nou singură. Și mai bătrână, foarte bătrână și foarte singură.

08_resize

Iar într-o zi va reveni acasă. Că așa-s copiii. Orice le-ai face, pleacă și apoi li se face un dor nebun de părinți și se întorc. Să îi îmbrățișeze și pupe. Să le spună ce au mai făcut în anii care au trecut. Să le ceară iertare. Pentru că da, copilul se știe mereu vinovat, chiar dacă nu are vină.

Dormi, copilă. Măcar tu. Pentru ea a trecut timpul. Dar tu să nu uiți: mâine trage draperiile, aruncă tot ce-i vechi și infestat cu suferință, fă curățenie lună și bec și lasă lumina să intre.

A venit vremea să ierți. Să o ierți. Să te ierți.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s