Antiglonț (OANA EREMIE)

Prometeu înlănțuit, la Teatrul Național Timișoara. Un spectacol de Kokan Mladenovic, după Eschil, în adaptarea Codruței Popov și a Geaninei Jinaru-Doboș. Decoruile îi aparțin Marijei Kalabanić, costumele Tatjanei Radiśic și muzica Irenei Popović. Distribuția: Ion Rizea, Victor Manovici, Cătălin Ursu, Claudia Ieremia, Bogdan Spiridon, Andrea Tokai, Luminița Tulgara, Daniela Bostan, Iuliana Crăescu, Ana Maria Pandele, Paula Maria Frunzetti, Benone Viziteu, Adrian Jivan, Claudiu Dogaru și Laurențiu Pleșa. Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm.

Când spui Prometeu, spui foc. Spui luptă și sacrificiu. Când spui Prometeu spui oameni, viață și credință. Credința în salvare și ideea că lupta pentru o cauză nobilă este nemuritoare. Ei bine, cu timpul focul, lupta și sacrificiul au rămas aceleași, însă încadrarea lor, ca și concepte în societate, s-a schimbat. Fie că vorbim de drepturi egale, libertăți, accesul la informație, educație sau prin care lumea își află dezvoltarea, există o luptă continuă pentru dobândirea lor.

De-a lungul vremurilor, au existat sute de  Prometei.  La început, toți dezlănțuiți în lupta lor pentru libertate, salvare și combaterea persecuțiilor. Mai apoi, absolut toți, înlănțuiți de EI, cei care „fac și desfac lumea”. Iar asta doar pentru că au îndrăznit să se ridice mai presus de Zeus întotdeauna „diferit și mereu același”.

Oare Zeus, acesta, este mereu atât de nemilos cu oamenii? Oare Prometeu spunea adevărul, atunci când îl acuza pe Zeus că nu ii pasă de oameni? De ce sfârșește Prometeu mereu legat (atât fizic, cât și psihic), când încearcă să aducă libertatea pe pământ?  Ce sens are lupta aceasta, dacă oricum se ajunge la suferință?

Unii ar spune că idealizarea e învechită, că eroii tragici nu mai există și că lupta între bine și rău a ajuns la un alt nivel. Nu contează care e idealul tău (rău, bun), atâta timp cât reușești să îi faci și pe alții să creadă în el.

Așadar, dacă mergeți să vedeți Prometeu înlănțuit, trebuie să rețineți asta: în spatele fiecărui Prometeu este o idee, iar ideea aceea nu moare niciodată. De ce, nu moare? Pentru că, se alimentează cu credința oamenilor. Iar în caz că nu știați, credința, la fel ca titanul, are prin definiție o rezistență mare la gloanțe. Orice fel de gloanțe.

 

Advertisements

One thought on “Antiglonț (OANA EREMIE)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s