În viață totul e adevăr și totul e minciună (OTILIA GALESCU)

VIAȚA E VIS, de Calderon de la Barca, în regia artistică a lui Mihai Măniuțiu. Cu Marian Râlea, Ion Rizea, Claudia Ieremia, Alina Ilea, Valentin Ivanciuc, Călin Stanciu jr., Victor Manovici, Marius Lupoianu,. Nicolae Pârvulescu, Raul Lăzărescu, Ionuț Iova, Flavius Retea, Ștefan Roman, Corina Dohanici, Andrea Tokai, Mălina Manovici, Ana Maria Pandele, Alina Chelba, Victoria Rusu, Cristina Konig, Adriana Sâncrăian, Amnca Radulea, Mădălina toderaș, Ana Maria Cizler. Fotografii: Adrian pîclișan / TNTm

Dacă vreți un spectacol suav, despre ce minunată e viața și ce ființe spectaculoase, pita lui Dumnezeu, sunt oamenii, stați acasă. Vă zic din start. Eu o să am coșmaruri încă multă vreme din cauza „parcelor” ălora în alb, cu tobele lor tășcuțe, cu seringi și cârpe. Și-o să mă gândesc bine înainte să mai folosesc rujul ăla mișto, cu care zice lumea că-mi stă bine.

Altfel, viața e vis. Sau visul e viață. Dacă vrei să simți cu sufletul, între astea două e o linie atât de subțire, încât ți-e greu să spui în care parte ești la un moment dat. Povestea e simplă: regele Basilio își surghiunește fiul, pe Segismundo, despre care  un oracol i-a spus că-și va ucide mama la naștere, iar apoi va deveni un tiran. Cum prima parte a profeției s-a îndeplinit, Basilio îl trimite la capătul lumii, dar apoi decide să-l readucă la castel.

Trezit dintr-un somn greu indus de narcotice, Segismundo își dovedește latura întunecată și-și sperie tatăl, care îl bagă la închisoare. Prințul se trezește din nou și, crezând că a visat, începe să-și regrete comportamentul despotic. Urmează o răscoală care-l suie pe Segismundo pe tron, iar prințul rezistă impulsului de a-și ucide tatăl și devine bun și mărinimos. Banal, până la urmă.

De-ajungeți să vedeți spectacolul ăsta, o să vedeți că albul nu e întotdeauna bine, așa cum nici negrul nu e întotdeauna rău. Și-un zgomot surd, ca de metrou vâjâind prin tuneluri, o să vă adaste în urechi, de-o să vă facă să tresăriți al naibii. Și-o să vedeți durere, și ochi înnebuniți, și figuri de ceară, și zâmbete șui, și câte și mai câte. Și n-o să mai știți cât din povestea asta ciudată, scrisă la 1635 de Pedro Calderon de la Barca, e vis și cât e viață.

Chiar așa. Viața e vis? Sau visul e viață? E atât de fragilă linia care le desparte. Segismundo sunt și eu, ești și tu: cruzi, despotici, fără milă. Și-apoi, și eu, și tu devenim buni, iertători, cu frică de Dumnezeu. Ne învârtim mereu în același cerc, între bine și rău, între iubire și ură.  Pentru că în viață totul e adevăr și totul e minciună. Și-o haină aurie poate fi deopotrivă mantie de rege luminat și giulgiu pentru o victimă fără voie într-un război care nu-i aparține.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s