Despre adevăruri sângeroase (EMANUEL COTUNA)

”Controversa de la Valladolid” de Jean-Claude Carrière (traducere: Codruța Popov), regia Radu Jude, scenografia Iuliana Vîlsan, light design Marius Panduru, video&sound design Sebastian Hamburger, a avut premiera zilele trecute pe scena Sălii 2 a Teatrului Național Timișoara. Distribuția: Claudia Ieremia, Ion Rizea, Cătălin Ursu, Alina Ilea, Victor Manovici, Cristina Dumitru şi Florin Ruicu. Locația: Sala 2. Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm

Textul  ”Controversa de la Valladolid” de Jean-Claude Carrière  (romancier, scenarist, una dintre personalităţile marcante ale culturii franceze contemporane), are în centru celebra  Dezbatere de la Valladolid din anii 1550–1551, considerată a fi întâia dezbatere teologico-morală din istoria Europei. Tema centrală a dezbaterii: drepturile şi obligaţiile popoarelor colonizate, în speţă  amerindienii. Avocaţii aflaţi pe poziţii antagonice: Bartolomé de las Casas, un teolog controversat şi Juan Ginés de Sepúlveda, savant umanist.

Regizorul Radu Jude, aflat deja la a doua colaborare cu Teatrul Naţional din Timişoara, alege să cheme la rampă  un subiect rămas sensibil şi la 500 de ani distanţă de perioada istorică invocată. Tema cheie coagulează în jurul său subtematici indisolubil sudate: sclavagismul; felul în care cuceritorii îi tratează pe învinşi; dreptul la viaţă al unui om, al unei etnii, al unui popor; parcursul traumatic al umanităţii de-a lungul istoriei; ipocrizia milenară a Bisericii (Catolice); crima săvârşită în numele credinţei; superioritatea rasială; răutatea ca trăsătură funciară a omului; patriarhatul ca instituție politică etc.

În ce măsură este necesar pentru evoluția socială ascendentul celor puternici & bogați asupra celor slabi & săraci? Este utilă în vreun fel îndoctrinarea religios-creștină asupra popoarelor în curs de civilizare? Se poate suprapune morala Bisericii peste morala generală sau doar artificial au fost conjugate timp de secole? Poate Biblia să genereze interpretări vădit anti-umane, astfel încât să gireze atrocități precum genocidul, războiul, canibalismul sau încălcarea libertăților de orice fel? Este religia separată de politică sau sunt două fațete ale aceluiași ieftin teatru social? Iată câteva întrebări propuse (in)direct de autorul Jean-Claude Carrière și propulsate scenic de regizorul Radu Jude,  interogații mai mult sau mai puțin retorice. Fiecare spectator în parte este chemat să-și avanseze propriile răspunsuri.

La o primă vizionare, spectacolul ”Controversa de la Valladolid” poate vădi un tezism fățiș, însă la o analiză atentă, spectatorii pot observa că montarea stimulează de fapt oxigenarea moralo-intelectuală a fiecăruia, îndemnându-ne la ieșirea din ipocriziile  care  ne îneacă de multe ori.

Claudia Ieremia, Ion Rizea și Cătălin Ursu dețin rolurile principale.  Claudia (în rolul nunțiului papal) și Ion (în rolul lui Sepulveda) optează pentru roluri de compoziție, pe care le elaborează unitar, în timp ce Cătălin Ursu adoptă un registru interpretativ realist, distanțându-se ușor de colegi.   Alina Ilea, Victor Manovici, Cristina Dumitru şi Florin Ruicu interpretează partiturile secundare, aceștia impunându-se fiecare în secvențele episodice în care apar. Cu siguranță personajele compuse de toți dispun de potențial pentru a se dezvolta succesiv pe măsură ce montarea dobândește anvergura exercițiului scenic. Registrul preponderent comic de interpretare reușește să potențeze dramatismul global, chiar dacă la nivel strict comercial, atenuează din contondența ideilor.

Scenografia este semnată de Iuliana Vîlsan, un artist vizual complex; aceasta compune în Sala 2 un spaţiu întunecos, claustrant, ce trimite cu gândul la o cameră de tortură. În centru se află o imensă cruce metalică, simbol tradițional de agonie. Light design-ul este creat Marius Panduru, operator şi director de imagine al unora dintre cele mai importante filme româneşti ale ultimilor ani. Conceptul său de lumini creează acel spațiu septic moral, jocul cald-rece  generând o intimitate difuză, frapantă, nedorită, conferind spectatorilor senzația de judecători absoluți ai cazului prezentat.

Regizorul Radu Jude își consolidează prin  ”Controversa de la Valladolid” temerarul parcurs teatral, chiar dacă uneori se simte în spectacolul actual o ușoară cădere de tensiune, precum și o timiditate în a specula la maxim virulența textuală. Cert este că decizia de-a face și teatru, nu doar film, este una binevenită, Radu Jude având un real fler pentru scena deschisă, dovedind încă de la debutul teatral că se ferește de redundanțe, texte placide și zone de confort. Spectacolul se va dovedi cu siguranță o prezență repertorială de impact pentru Sala 2, publicul timișorean fiind cucerit ca  regulă  de astfel abordări teatrale inteligent-caustice.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s