Punct triplu (G.PETROVICI)

Compar. Mereu. Nu e un scop în sine, dar asta fac dintotdeauna. Printre altele, merg la teatru ca să compar.  Compar stări. Uneori plâng, alteori râd. Mai întotdeauna îmi bate inima de cred că va sări afară din mine și va alerga prin scenă.

Încă nu mi-am dat seama dacă am preferați și preferințe. Cel mai mult îmi place să descopăr stări și oameni.

Nu am reușit încă să răspund coerent la întrebarea de ce m-a acaparat teatrul. Cumva, dependența s-a declanșat și a rămas. Știu însă momentul în care a început totul, în timpul spectacolului ”Punct triplu” de Bogdan Georgescu. Eram pe scenă, spectatori și actori, unii mai emoționați ca alții, iar peste noi plutea vocea ”povestitorului”. Și apoi, finalul, pe muzica lui Bela Bartok. Și cele câteva cuvinte. Înainte de orice altceva, suntem oameni. Lumea avea lacrimi mari și pline în ochi. Oameni în toata firea, nu mai puteau să le țină în ei. Asta e legătura mea cu teatrul. Nu mă duc pentru că îmi place. Deși, evident, îmi prea-place. Mă duc pentru că știu.

De 55 de ani, pe 27 martie se celebrează Ziua Mondială a Teatrului. La mulți ani! Veniți la teatru, dacă nu ați mai fost, e magic.

Advertisements