ZECE (Dana Șpac)

FEST-FDR2018. Teatrul National” Radu Stanca” Sibiu a prezentat, sâmbătă, 5 mai, spectacolul 10, semnat de Csaba Szekely în regia lui Radu Alexandru Nica. Traducerea, Sandor Laszlo. Scenografia, video, light design, Andu Dumitrescu. Muzica, Vlaicu Golce. Actori, Andrei Gîlcescu, Vlad Robaș, Raluca Iani, Arina Ioana Trif, Cristian Timbuș, Cristina Ragos, Diana Fufezan, Marius Turdeanu, Ciprian Scurtea, Serenela Mureșan. (Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm)

10 de Csaba Székely 09Grafia scenei leagă cursiv și solid elemente diverse pe peretele fundal, devenit astfel décor,   imagini filmate,  lumini clarificatoare între planuri și roluri, texte manifest cu majuscule și desene sugestiv acuzatoare, sunete tari voit alarmante, o bucată de pajiște verde cu iarbă înaltă și deasă, imagine cu oi încremenite și doar cîteva ce se mișcă înap-oi și, în față, peste toate astea și deasupra lor zece nișe ridicate înalt, vertical, una lîngă alta, dispuse pe toată lungimea pamîntului ca niște zăbrele uriașe.

10 de Csaba Székely 07E spectacol de teatru. Se face vorbire de legile divine lăsate oamenilor, cele zece porunci, cei zece Să nu!, baza unui aisberg de temut care se răstoarnă nevăzut, își aduce forma firească în sus și își împinge greutatea spre un singur punct, o singura poruncă.  Fiecare nișă este o poruncă. Are o  bară de acces ca un obstacol- avertisment divin de încălcare, intri și ieși plătind, vezi cum! sau poate deveni accesoriu încărcat de mesaj, folosit în cel mai pur stil omenesc. Cele zece porunci dumnezeiești corespund, fiecare în parte, unui arhetip uman, un tip de păcat repetat, devenit  conduită.

10 de Csaba Székely 06Zece porunci, zece nișe ca zece căi de acces înguste, strîmte pe care pășesc zece oameni. Bărbați și femei  încalcă legile  trăind viața așa cum o înțeleg, cum pot,  experimentează stări, sentimente, cad, se ridică, protestează pe fondul unui dialog permanent cu Cerul căruia îi sînt adresate întrebări și blasfemii deopotrivă. Un om iese din cadrul poruncii și se întîlnește în trăire cu alții ca el. Împreună se adîncesc în fisurile create ca mai apoi, în urmatoarea poruncă ignorată să fie parte din lanțul cauzal ce determină o alta încălcată și tot așa. Țesătura umană creată din greșelile ce determină repetarea, sub altă formă, întinde pe scenă o tapiserie colorată cu emoțiile omului căzut în breșa cu putere proprie și care, toate aceste emoții duc și ne duc la o primă și singură cale și poruncă încălcată. Cea a iubirii. Iubirea care aduce împreună și nu desparte. Iubirea care vindecă și lasă omului și calea greșelii și poate că textul piesei exact asta ar vrea să transmită că inclusiv greșeala te aduce tot pe teritoriul iubirii , în zona lui Împreună și poate chiar iubirea te lasă să greșești tocmai pentru a-i învăța limbajul și a reveni și rămîne în ea. Aisbergul văzut.

10 de Csaba Székely 03Spectacolul denumit 10, prima ușă pe care ne-o deschide FEST-FDR spre a-i vizita sanctuarul , avertizează cumva asupra  unei singure porunci, prima, întîia, unica, acel unu de lîngă zero, ce odată neîmplinită, ignorată, batjocorită se întoarce cu fața spre om și crează premisele unor alte  nouă capcane cu pedepse. Un joc de domino, un principiu cu obîrșie în propria ființă. Oaspeții festivalului, actori ai Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu preschimbați în gazdă de prim rang aduc pe scenă un spectacol alert, extrem de alert. Chiar și nemișcarea unor cadre este sacadată, tensionată și fiecare poveste este ruptă atent din marea construcție, epicul este dozat și alternat cu mișcările actorilor consumate total în emoție. Dinamica explicită compensează cele aproape trei ore de act actoricesc jucate după mîna unui regizor ce și-a însemnat aleșii cu un zece roman X, ispite pentru propria viată, cădere și decădere. Trecerile de a o stare la alta, de la un rol la altul se fac iute și strict. Totul e tăiat, trasat, îmbinat și șlefuit. Pare a fi un exercițiu extrem de dur impus unui batalion disciplinar forțat să învețe ce nu a vrut să facă în joc de voie.

10 de Csaba Székely 01Trupa actorilor de la Sibiu a dat tot. A stîrnit rumoare în sală aducînd emoția un Iisus Hristos căzut și răstignit, a despicat emoția în rîs , și-a trăit, probabil, propriile părți de viață, a venit cu oglinzi pentru privitori, au fost modești și perfecționiști. Un joc dirijat atent să unească, să imprime indiciul unei existențe umane de-a lungul căreia nimic nu este ceea ce pare și motivul căderii din a doua devine motivul căderii în cea de-a șaptea după care vine căderea în prima din care vei cădea în cea de-a cincea și tot așa și tot așa.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s