Empire (DANA ȘPAC)

Spectacol coproducție  International Institute of Political Murder, Zurcher Theater Spektakel și Schaubuhne Berlin într-un concept semnat de Milo Rau, text și regie artistică. Text și interpretare, Ramo Ali, Akillas Karazissis, Rami Khalaf, Maia Morgenstern. Dramaturgie și cercetare Stefan Blaske, Mirjam Knapp. Scenografie, Anton Lukas. Muzica Eleni Karaindrou. Video Marc Stephan/ sound design Jens Baudisch. (Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm)

Mare Empire, un concept de Milo Rau (o coproductie International Institute of Political Murder, Zürcher Theater Spektakel și Schaubühne 09

Empire este un spectacol despre arhitectura fricii și a suferinței.

Construcția obținută cu un astfel de composit  este integrată în planul  mare al existenței și chiar dacă ea construcția va fi dărîmată, arsă, explodată, mutilată, distanța  și altitudinea de la care te va privi rămîn la fel. Adică parcursul pe care ți-a fost alături și te-a desenat și redesenat ca om ,pas cu pas, este oricînd la dispoziție pentru a fi reluat. Un dus- întors cu mici popasuri ca niște răs-cruci  pe care un om marcat  de evenimente dureroase ale vieții sale  îl poate face cu el însuși sau însoțit. Povestea lui Empire spune că patru oameni, trei bărbați și o femeie, apucă fiecare de cîte un colț al sufletului, îl rotesc și  întorc spre sine, spre cel de alături în context oarecare  și spre lume, spre omenire, spre toți.

Mare Empire, un concept de Milo Rau (o coproductie International Institute of Political Murder, Zürcher Theater Spektakel și Schaubühne 03Reface fiecare o identitate, își scrie o carte de vizită și o dăruiește  ca un fel de document  deoarece vrea să știe și să se știe cine este, de unde vine, cine și ce anume l-a determinat să fie cum este, apoi poate găsește și oarece explicații, poate înțelege acum, prin repovestire, ceea ce nu a priceput cîndva, poate se va înțelege și accepta și poate va ierta jocul distrat al unor iele care l-au atins la naștere. Un fel de trăiește fără să te prefaci că trăiești, că te doare, că ai plîns sau ai șezut la masă cu moartea. Tema este grea și întunecată. Apăsătoare.  Și dacă bărbații scormonesc prin cenușă cu umor,  încă au amar în gură și ar înjura sănătos dar n-o fac,  femeia, în schimb, s-a lăsat pradă tragediei și a luat-o drept partener de viață. Regia spectacolului Empire a stabilit cinci episoade pentru scenă, acte ce devin și documentar  și confesiune și film. Unghiuri diferite din care privești fragmente din viața unui om povestite firesc, omenește căci, nu-i așa, ce comuniune mai bună ar fi ca astfel de dezgoliri. Unghiuri diferite care aduc elemente în plus pe măsură ce amintirile se reclamă și așezîndu-te alături de povestitor,  obraz lîngă obraz sau în fața lui, privind obiectiv și prin obiectiv ești și tu altul. Vezi și tu altfel.  Nu avem nimic în comun cu acești oameni și nici cu experiența lor. Nu ne leagă nimic de ei. Pfua, doi sînt europeni și doi sirieni.

Mare Empire, un concept de Milo Rau (o coproductie International Institute of Political Murder, Zürcher Theater Spektakel și Schaubühne 06Care-i treaba mea aici?  Și totuși, dacă în pauza dintre filmări, să zicem, stai o noapte cu partenerii de scenă la un ceai sau ești unul dintre oaspeții regizorului, chiar la el acasă, te apropii de celălalt prin intensitatea suferinței la care ești părtaș;  te face părtaș prin povestire. Ce vrea textul piesei să înțelegem? Că nimic nu unește mai puternic decît împărtășirea suferinței? Dezvelirea rănilor? Vulnerabilitatea? Că urîtul trăit și cel din preajmă te conține și se scrie la identitate, la cv? Că oriunde ai fi rănile  chiar și cicatrizate sînt ale tale. Ești tu. Ești tot tu și așa și altcumva? Că sîntem la fel? Că trebuie să rămîi uman orice s-ar întîmpla? Că deasupra exprimării în graiul învățat, vobim muți un altul comun recunoscut cu ușurință? Că trăim în insecuritate și ce mai contează cînd războiul, moartea  îți ia tot? Lista cu întrebări e deschisă.

Mare Empire, un concept de Milo Rau (o coproductie International Institute of Political Murder, Zürcher Theater Spektakel și Schaubühne 04Zic  orice ar fi,  dualitatea interior/ exterior, color/ alb-negru, aici/ acolo, acum/atunci  este inferioară clipei prezente. Rolurile pot fi schimbate, da, putem fi prin rotație ce este celălalt uneori doar prin participare. Asta o fi cheia? Participarea? Fiindcă oamenii ăștia nu se zbat în interogații, nu contestă, nu cer, nu acuză și nici măcar nu se victimizează. Doar se povestesc. Își fac singuri un gros- plan, descriu nostalgic locuri natale și duios copilăria, neapărat cu mama, cea fizică și cea prinsă de zaua lănțișorului de la gît, se îmbracă cernit și vomită în direct,  zîmbesc într-un fel cum numai un om atins de durere cruntă o poate face, ne arată fața după moarte a unui om torturat în viață, poate n-ați văzut, hai curaj!  Empire îți povestește două ceasuri ca să ajungi să spui gata, nu mai vreau atîta durere, îmi ajunge, viața e și altceva. Nu mai vreau război, moarte, separare, suferință. Sigur nu mai vrei? Ești sigur?

Mare Empire, un concept de Milo Rau (o coproductie International Institute of Political Murder, Zürcher Theater Spektakel și Schaubühne 05

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s