Timișoara în carnaval (VASILE POPOVICI)

Spectacolul TIMIȘOARA. CAPĂT DE LINIE de Peca Ștefan, în regia Anei Mărgineanu încheie seria ”Despre România numai de bine”, proiect la care cei doi au colaborat în ultimii ani. Premiera spectacolului a avut loc duminică, 16 decembrie 2018. FOTOGRAFII: Adrian Pîclișan / TNTm
21timisoaracapatdelinie
 
Am avut nevoie de un sfert de oră, dacă nu chiar mai mult, ca să intru în logica spectacolului Timișoara. Capăt de drum. Și mi s-a părut, la premieră fiind, că și spectacolul a avansat mai greu la început până când a intrat în propria sa logică (pot presupune că următoarele spectacole vor corecta partea inaugurală). 
34timisoaracapatdelinie
Ne găsim într-o lume distrofică oarecare, situată în viitor. Un urmaș al locului, american, se întoarce pe pământ, în Timișoara strămoșilor lui, din care n-a mai rămas decât un cimitir. Acolo își caută rădăcinile, scanând mormintele, ca să afle dacă se trage din Johnny Weissmüller, din cafegiul Illy, din iubita lui Beethoven, din contele de Mercy sau din prințul Eugen de Savoya.
45timisoaracapatdelinie
Și deodată spectacolul și piesa își iau zborul: lucrurile o iau razna cu totul, imaginația țâșnește, trimiterile la revoluție, la orașul nostru pestriț etnic, la prezentul nostru ridicol de capitală europeană, de oraș corupțel și cu ifose, la securitate, la tot ce vreți și ce nu vreți transformă distropia într-un carnaval, într-o explozie de inteligență, de un umor nebun, iar spectacolul ia cu sine spectatorii și-i proiectează în cel mai pur stil Bulgakov într-o lume ce e a noastră și nu e, de o poezie comică autentică, amintind de marii dramaturgi, pe toată durata celei de-a doua jumătăți. Râdem în hohote de multilateralitatea noastră, de emblemele noastre central-europene, de micile noastre blazoane (iubita lui Beethoven), de toată comoara noastră culturală pe care o tot vânturăm țanțoș, de locurile noastre comune deformate în conștiința americanului nostru.
17timisoaracapatdelinie
M-am întrebat dacă trebuie să fii timișorean ca să apreciezi cum se cuvine textul și spectacolul și să înțelegi întreaga ironie. Nu-mi dau seama.
Mărturisesc însă că nu mi-am imaginat niciodată că morga bănățeană și mai ales hiper-morga timișoreană, spiritul locului, ce se ia în serios și se dă pe sine de exemplu, își pot pune în față ochilor această formidabilă oglindă bufă, profund autoironică, profund carnavalescă… Iar rezultatul mi se pare plauzibil : chiar aceasta e fața noastră complet ascunsă, cea pe care n-am bănuit-o niciodată. Și e și intrarea noastră într-un majorat : numai adulții și cei siguri de ei înșiși, în fine siguri de ei înșiși, se pot lua în așa măsură peste picior.
41timisoaracapatdelinie
Felicitări tuturor autorilor acestui spectacol, actorii Matei Chioariu, Alina Ilea, Jasmina Mitrici, Mirela Puia, Flavius Retea, Alina Spiridon și Cătălin Ursu, scenografului Tudor Prodan, video-designului Cinty Ionescu, coregrafei Silvia Călin, muzica Flavius Retea, light-designului Lucian Moga, sculptorului Emil Bejenaru, regizoarei artistice Ana Mărgineanu. Și mai ales o notă mare pentru autorul piesei, Peca Ștefan.

55timisoaracapatdelinie

56timisoaracapatdelinie

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s