Premiera spectacolului „InCREDibil” de Mihaela Michailov, Peca Ștefan, Elise Wilk și Leta Popescu a avut în loc sâmbătă, 4 mai, pe scena Sălii 2 a Teatrului Național Timișoara. Distribuția spectacolului îi reunește pe actorii Matei Chioariu, Ion Rizea, Alina Ilea, Irene Flamann Catalina, Mirela Puia, Bogdan Spridion, Paula Maria Frunzetti, Romeo Ioan, Ana Maria Pandele Andone, Cristian Szekeres, Costa Tovarnisky. Spațiul vizual este construit de scenografa Oana Micu și de light designerul Lucian Moga. Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm
M-am gândit și eu că ar fi foarte mișto să existe un radio care să nu ne lase să fim singuri. Însă să nu fie deloc sofisticat, ci mai degrabă ridicol de ieftin, în așa fel încât să și-l poată permite oricine. Ai un partener imbecil care te ignoră? Pornești radioul. Te simți ca gândacul din „Metamorfoza” lui Kafka? Pornești radioul. Copiii îți trântesc ușa în nas sau nu îți răspund la telefon, deși i-ai sunat de 20 de ori? Apeși un singur buton și brusc, în tunelul solitudinii absolute apare din neant un fascicul de lumină.
Ce faci însă dacă se ia curentul? Te conformezi umil și accepți cu o resemnare jalnică propria stare de neputință în fața singurătății. Bei încă o sticlă de bere și îți faci un sandwich cu carne, deși ești la regim. Urli necontrolat și fără discernământ, iar în disperarea ta, speri ca măcar radioul să te audă. Însă orice decideți să faceți, nu intrați în panică. Nu sunteți „singurii singuri”.
Incredibilul „InCREDibil” reprezintă un labirint al fericirii, care analizează cu minuțiozitate, din nenumărate unghiuri și o infinitate de perspective acest sentiment intangibil. Fericirea pare să fie, în mod paradoxal, atât scopul primordial, cât și frica supremă, pe care o transformăm ulterior în victima propriei incapabilități și slăbiciuni. Răutatea, invidia, frustrarea, duplicitatea și minciuna reprezintă principalii factori distructivi atât ai sinelui, cât și ai celor din jurul nostru, asigurându-ne drumul spre distrugere, frustrare și eșec. Toate acestea sunt prezentate printr-un ambalaj colorat țipător, unde se adaugă nelipsitul spirit ludic, râsul fiind salvarea eternă a existenței, care nu trădează niciodată.
Brusc, se vede apusul, iar în tunel pătrunde lumina lui roșiatică și mângâietoare. Apoi, se face din nou întuneric. Dar acum nu mai contează. A venit curentul. Radio „Unic” nu ne lasă să fim singuri.
emotionaltheatral 