Nunta cea de taină ( ALINA LELESCU)

Duminică, 3 noiembrie 2019, a început o nouă ediție a Festivalului European al Spectacolului Timișoara – Festival al Dramaturgiei Românești. M-am prezentat, am notat, analizat, filtrat și n-am uitat să vă prezint viziunea mea  după Ziua I.

În Sala Mare a Teatrului Național prima zi a festivalului debutează cu Pansion Eden, un spectacol al deja celebrului teatru croat ZKM. Un spectacol regizat de Arpád Schilling. Teme puternice și actuale.  Contemporane. (Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm)

Ce a văzut spectatorul din primul rând? Cum ar fi să te așezi în fața celor care luau parte la cea mai de taină cină? Pictura sacră a lui Leonardo de Vinci este, pe cât de cunoscută și de reprezentativă pentru lumea creștină, pe atât de mistică. Sigur te-ai uitat la o copie a acestui tablou de fiecare dată când îți vizitai bunicii. Sau de ce nu, Dan Brown poate fi cel care ți-a stârnit pofta pentru mister, criptografie, chei și coduri? Îngeri sau demoni? Asta mă întrebam eu aseară, la o primă (bună)vedere. Cu temele nefăcute am continuat să urmăresc evoluția edenicilor. Bănuiala mi-a fost spulberată destul de repede, aflând că asistam defapt la o reUniune de familie, ba chiar la o nuntă. Nu una în Cer, ci una surogat, desfășurată chiar în Pensiunea Raiului. Și totuși…avem în fața noastră un preot pe nume Petar(Petru), îi avem pe Ioan, pe Matei, pe Filip, dar cin’ să fie Doris? Necredincios precum Toma să fim!?

This is a man’s world

Doris și Zoran întruchipează proaspeții însurăței. Reformulez. Zoran și Doris sunt proaspeții însurăței. Într-o lume aflată în război (unul nu doar al sexelor), Doris, interpretată de Šarić Kukuljica este modelul femeii supuse, care își venerează nu doar soțul, ci și pe Mateo (Videk), fiul, un student de filozofie care a sosit de la Viena, a cărui atitudine și postură par oarecum excesiv de lustruite pentru mediul în care se află. Hrvojka (Begović), fiica, o activistă auto-proclamată și prietenul său Rakan (Rushaidat), un jurnalist de investigație, chipul nou și oarecum nepotrivit de la masă. Îl mai avem pe Dado, care îl glorifică în mod deschis pe Zoran și rolul său în războiul din Croația și îl disprețuiește agresiv pe Filip (Nola), propriul său tată, care pare a fi mult prea puțin capabil într-o lume a bărbaților, și care nu îți atrage atenția. Katarina (Bistrović Darvaš), soția lui Filip, îndeplinește rolul tradițional al gospodinei, asigurându-se că toată lumea este servită, pentru că Și despre asta este vorba, despre rolul de slugă a femeii. Sclav, prostituată, primată. Astea ar fi cele trei caracteristici ale femeii prezentate de Arpád Schilling. Rolul de excelență îl joacă Urša (Rurmis), sora cu aparente dizabilități a lui Doris și Filip, care la  o primă vedere stă și observă, incapabilă să se integreze în peisaj sau să poarte o discuție. O oaie neagră a familiei – și nu doar din perspectivă metaforică. Să fie chiar feminista de care avea nevoie piesa? Să fie judecătorul nemilos? Asta o să decideți voi și poate o să îmi și spuneți după ce o să vedeți piesa.

Sapore di Sale

Curioasă am fost – și încă sunt de alegerea coloanei sonore. Dansând am ieșit de la teatru, chiar dacă ploua, și nu puteam uita acordurile sau versurile. De ce sarea? De ce melodia? De ce versurile? Sarea este simbolul creştinilor de acum, care îi îndreaptă şi pe alţii. Sufletul, sărat bine cu învăţătura lui Hristos, nu se dă stricăciunii, şi de aceea ajută şi aproapelui său să se împotrivească alterării. „Voi sunteţi sarea pământului”(Matei 5, 13). Izul creștin al piesei pare că prinde contur. Dacă creştinătatea îşi pierde puterea, făcându-se lipsită de sare, cu ce se va mai „săra” neamul omenesc? Cu ce se va mai salva atunci omenirea de la alterare? Prin urmare sarea este simbolul creştinului din lume şi al harului dintru acesta. Și-atunci ce facem cu episodul Lot? We have a Lot to talk about. Așa că vă recomand din nou să mergeți să vedeți piesa. Să fie stâlpul de sare sau nu? Ce-o fi vrut să spună autorul?

Delete. Reset. Restart.

Scena finală e una goală. Goală de păcate, de răutate, de invidie, de conspirație. Totul e alb, e pur, e inocent. Atmosferă ruptă din Eden. Halate albe. Etichete. Perfecțiune. Stop! Urša e Altfel. Cine-o fi Urša?

Spectatorul din primul rând aplaudă. Zâmbește. Se dumirește.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s