Am decolat (OANA KARINA LUGOJAN)

Luminile s-au aprins iar aplauzele s-au auzit din nou. După multe luni de așteptare și dor, Teatrul Național din Timișoara și-a redeschis porțile pentru publicul timișorean, de această dată într-un format inedit, sub reflectoare, afară și sub cerul liber: A ut DOR. (Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm)

Teatrul nu este teatru fără dialog și conectare. Artiștii oferă, iar noi, cei care îi privim, primim. Primim extaz și suferință, râsete și lacrimi deopotrivă. Teatrul reprezintă așadar o formă de comunicare perpetuă cu publicul, prin intermediul căreia se facilitează un schimb onest de frecvențe: ei transmit, noi receptăm. Astfel, procesul artistic în sine se clădește prin această îmbinare armonioasă dintre emoția celui care e pe scenă și emoția celui care aplaudă, dintre terestru și supraomenesc, teluric și ceresc. Teatrul trebuia să înceapă.

Așadar, toamna redeschide stagiunea TNT prin montarea scenei A ut Dor, primul spectacol jucat fiind „Aeroport”, în regia lui Ion-Ardeal Ieremia, cu Alinea Ilea și Romeo Ioan în rolurile principale.

La fel cum teatrul s-a (re)întâlnit cu noi, un el și o ea se întâlnesc accidental într-un aeroport din Praga, privirile lor intersectându-se fulgerător, în timp ce pancartele care arată zborul către San Francisco, Mexico City, London sau Seattle se schimbă într-un ritm bezmetic pe fundal. Doi străini se găsesc întâmplător într-un moment de tranziție, un moment hilar și trist deopotrivă. Hilar, fiindcă el este un cinic absolut iar ea o frivolă sensibilă; trist, fiindcă deși se plac, nu se potrivesc. Poate este din cauza diferenței considerabile de vârstă, a amantei lui sau a iubitului ei, sau poate e pur și simplu este doar o conjunctură nefavorabilă a destinului. Cert este că acest joc magnetic al atracției și respingerii duce către (re)cunoaștere și îndrăgostire sau iluzie. El o cunoaște pe ea, ea recunoaște că nu e fericită; amândoi (cred că) se îndrăgostesc. Nu rămân împreună.

Spectacolul AEROPORT este despre adevăr și minciună. Despre cum într-o zi oarecare, în compania unui străin oarecare, minciunile pe care le îngropăm în fiecare zi sub preș – atunci când ne spunem că suntem fericiți lângă un om pe care nu îl mai iubim – ies la suprafață, prefăcute în adevăruri brutale: suntem jalnici și singuri. Deoarece, la fel ca într-un aeroport internațional unde avioanele decolează și aterizează rapid, oamenii din viața noastră vin și pleacă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s