Luminile s-au aprins iar aplauzele s-au auzit din nou. După multe luni de așteptare și dor, Teatrul Național din Timișoara și-a redeschis porțile pentru publicul timișorean, de această dată într-un format inedit, sub reflectoare, afară și sub cerul liber: A ut DOR. (Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm)
Teatrul nu este teatru fără dialog și conectare. Artiștii oferă, iar noi, cei care îi privim, primim. Primim extaz și suferință, râsete și lacrimi deopotrivă. Teatrul reprezintă așadar o formă de comunicare perpetuă cu publicul, prin intermediul căreia se facilitează un schimb onest de frecvențe: ei transmit, noi receptăm. Astfel, procesul artistic în sine se clădește prin această îmbinare armonioasă dintre emoția celui care e pe scenă și emoția celui care aplaudă, dintre terestru și supraomenesc, teluric și ceresc. Teatrul trebuia să înceapă.
Așadar, toamna redeschide stagiunea TNT prin montarea scenei A ut Dor, primul spectacol jucat fiind „Aeroport”, în regia lui Ion-Ardeal Ieremia, cu Alinea Ilea și Romeo Ioan în rolurile principale.
La fel cum teatrul s-a (re)întâlnit cu noi, un el și o ea se întâlnesc accidental într-un aeroport din Praga, privirile lor intersectându-se fulgerător, în timp ce pancartele care arată zborul către San Francisco, Mexico City, London sau Seattle se schimbă într-un ritm bezmetic pe fundal. Doi străini se găsesc întâmplător într-un moment de tranziție, un moment hilar și trist deopotrivă. Hilar, fiindcă el este un cinic absolut iar ea o frivolă sensibilă; trist, fiindcă deși se plac, nu se potrivesc. Poate este din cauza diferenței considerabile de vârstă, a amantei lui sau a iubitului ei, sau poate e pur și simplu este doar o conjunctură nefavorabilă a destinului. Cert este că acest joc magnetic al atracției și respingerii duce către (re)cunoaștere și îndrăgostire sau iluzie. El o cunoaște pe ea, ea recunoaște că nu e fericită; amândoi (cred că) se îndrăgostesc. Nu rămân împreună.
Spectacolul AEROPORT este despre adevăr și minciună. Despre cum într-o zi oarecare, în compania unui străin oarecare, minciunile pe care le îngropăm în fiecare zi sub preș – atunci când ne spunem că suntem fericiți lângă un om pe care nu îl mai iubim – ies la suprafață, prefăcute în adevăruri brutale: suntem jalnici și singuri. Deoarece, la fel ca într-un aeroport internațional unde avioanele decolează și aterizează rapid, oamenii din viața noastră vin și pleacă.
emotionaltheatral 