Au trecut 15 ani de când Nora, celebrul personaj al lui Ibsen, a revoluționat morala conservatoare a societății, luându-și soarta în propriile mâini și devenind o femeie liberă. Ce s-a întâmplat cu ea ? Ce s-a întâmplat cu soțul și cu copiii ei? Cât de legate rămân destinele oamenilor care se dezleagă unii de alții? Care este prețul libertății? La final de secol XIX, Nora lui Ibsen și-a lăsat contemporanii șocați și măcinați de aceste întrebări, din momentul în care a ieșit pe ușă. Astăzi, Nora lui Hnath intră pe ușă. E momentul să aflăm răspunsul, în regia lui Radu Iacoban. Și să ne punem multe alte întrebări. ( Fotografii: Adrian Pîclișan / TNTm).
Ce faci, păpuşă?
Cred că multe femei frumoase au auzit această replică pe stradă, fiind interpelate de către diverşi bărbaţi.
-Eşti frumoasă ca o păpuşă!
Complimentele de acest gen vin, de cele mai multe ori, din partea familiei, a mamei, a bunicii etc. şi de multe ori prenumele fetei se preschimba în Păpuşa, devenind Puşa.
Nora lui Henrik Ibsen e păpuşa lui Torvald, soţul ei. El ia toate hotărârile, cum să se îmbrace, ce să danseze, ce să mănânce ş.a. dar Nora se dovedeşte a fi o femeie deşteaptă. Ea nu şi-a manipulat soţul prin lacrimi şi sex, ea pur şi simplu a luat o hotărâre şi a plecat.
Nora lui Lucas Hnath revine după 15 ani şi nu se lasă manipulată nici de fiica ei, care-i cere cu cruzime să se declare moartă, şi nici de soţul ei nu se lasă manipulată care refuză iniţial să-i acorde divorţul. După 15 ani ni se confirmă faptul că Nora e o femeie care a reuşit singură, prin forţe proprii, e o scriitoare de succes, câştigă bine, dar trecutul îi face probleme.
Putem spune că Nora, jucată admirabil de Claudia Ieremia, e o femeie rece, calculată, a plecat fără niciun regret după 8 ani de căsătorie, părăsindu-şi cei trei copii iniţial, după Ibsen, pe care nu ştiu de ce Hnath i-a redus la doi, şi s-a întors după 15 ani la fel de rece şi calculată nevrând să-şi vadă copiii. Ca să nu deschidă prea multe răni. Nu a durut-o, i-a uitat, nu s-a mai gândit la ei?
Ba da, a durut-o, s-a gândit mereu la ei, le cumpăra cadouri pe care le păstra, fiindu-i frică să le trimită. Copiii sunt cruzi, nu au iertat-o şi au declarat-o moartă. Tot ce amintea de ea în casă, a dispărut. Urmele ei au fost şterse. A plecat o dată pentru totdeauna şi 15 ani nu a dat niciun semn. Dar dacă rămânea în casă, Nora mai era ea? Nu, nu mai era.
Mulţi nu înţeleg cum o mamă poate să-şi părăsească definitiv, fără niciun regret, copiii. Acele mame de fapt renunţă la o situaţie. La situaţia de a fi dispuse mereu să facă altora pe plac, să nu iau niciodată decizii, să nu deţină controlul, să nu aibă putere asupra niciun lucru, să fie mereu supuse, să fie sclave, să fie păpuşi care stau acolo unde le pui şi atât.
Torvald, soţul Norei e un avocat de succes şi un viitor director de bancă în povestea lui Ibsen, pe care Hnath îl reduce la un bărbat pierdut fără păpuşa lui, care nu a divorţat şi nici nu a vrut să se căsătorească cu o altă femeie. El este încă uimit, chiar şi după 15 ani, că Nora l-a părăsit după 8 ani fericiţi de căsătorie. Pentru că ea nu îl mai vedea în viitorul ei.
Iar Hnath îl transformă de fapt într-o păpuşă. Da, Torvald e păpuşa acum. Nu şi-a revenit, iar Ion Rizea, în rolul lui Torvald, ne arată un bărbat care deşi deţine cheia, nu ştie ce să facă cu ea. Cum să o aducă înapoi pe Nora, cum? Reuşeşte doar când se revoltă, când se enervează şi o înjură pe Nora şi aruncă cu peruca în ea. Iar Nora îl răsplăteşte cu un moment de tandreţe şi-şi lasă capul pe umărul lui.
Torvald e bun, e un bărbat bun, dar Nora nu ar fi evoluat lângă el. Ar fi devenit doar soţia directorului de bancă şi atât. Şi Nora nu a vrut asta, Nora a vrut să evolueze, să se educe, să devină cineva, nu ceva. O personalitate, nu un obiect. O scriitoare, nu o păpuşă. Când, în sfârşit, Torvald înţelege acest lucru, îi acordă divorţul.
Nora ştie că va fi judecată şi acum, după 15 ani, şi pleacă a doua oară fără niciun regret. Pentru că Nora nu e o păpuşă, pentru că Nora e cine vrea (pizda ei) ea să fie. Iar mesajul feminist al piesei e de o importanţă covârşitoare, schimbând mentalităţi în întreaga lume, de când se joacă piesa, din 1879!!
Claudia Ieremia e o regină care domneşte victorios peste supuşii ei şi îi domină pe bona copiilor, Anne Marie (Mirela Puia)-mai aspru decât un judecător care i-a reproşat într-un fel că ea a pornit războiul, pe Torvald şi pe Emmy(Oana Ioniţă)-a cărei voce masculină şi rece, inflexibilă a tăiat orice formă de tandreţe care ar mai fi putut veni din partea mamei ei. În planul secund, într-o casă de păpuşi, se petrec lucruri fericite, toată lumea se joacă.
Scene dintr-un Crăciun fericit care a avut loc cu 15 ani în urmă, înainte de a pleca Nora. Amintirile sunt frumoase, dar dor. Să trăim prezentul aşa cum vrei noi, să ne luăm destinul în mâini şi să nu mai lăsăm pe nimeni să hotărască pentru noi. Şi nu vom putea schimba lumea, decât dacă, mai întâi, ne vom schimba noi înşine.
emotionaltheatral 