Emoție trăită la VIAȚA E VIS, de Calderon de la Barca, în regia artistică a lui Mihai Măniuțiu. Fotografii: Adrian Piclisan / TNTm
De când am fost la Viața e vis strâng emoția asta în mine cu brațele încleștate atât de tare încât, egoistă și îndrăgostită (iar stările astea două sunt strâns legate de piesă), aproape că îmi pare rău să îi dau drumul. Mi-e teamă să o las liberă în lume, o lume cu judecăți și prejudecăți pe care o resimt și pe care de la Barca a surprins-o atât de bine în piesa lui. O lume pe care Măniuțiu o recrează atât de poetic într-un universul distopic al nuanțelor. O lume în care teatrul în rime se potrivește atât de bine.
Emoția mea se teme de o lume posibilă cu prea mulți Segismundo și prea mulți Basilio. O lume în care suntem prea mult privați de iubire, în multitudinea ei de forme și mistere, o lume în care devorăm puterea până ne apucă remușcările și atunci facem acte de caritate eliberând din lanțuri pe cei pe care tot noi i-am încătușat. Mai bine mai târziu decât niciodată, totuși. Emoția mea nu prea ar vrea să vorbescă despre o astfel de lume…
Dar cum să ai pretenția, Basilio, ca într-o astfel de lume, cel privat de lucruri bune, de grijă și iubire, o dată eliberat, să știe să trăiască, ba să mai și cârmuiască și totodată să se arate milos? Iar de vezi un om nemângâiat, să te îndoiești de vederea-ți. Căci bestie îți stă dinainte.
Dacă privim atenți însă, am putea spune că apare speranța în forma unei femei cu suflet cald. Rosaura o cheamă, eu așa am șimțit în interpretarea piesei de teatru. Poate e nevoie doar de un om cu suflet bun pentru a aprinde iubirea în sufletul unui om privat de ea. În urma interacțiunii lor, Segismundo nu uită un sentiment atât de puternic și chinuitor nici după ce efectul drogului administrat de sosiile regelui ar fi trebuit să asigure asta. Bestia crescută fără iubire, interacționeză cu iubirea, cu trădarea, cu chinul din nou, și totuși decide că vrea să fie un rege bun…
Viața e un vis, uneori frumos. E nevoie de un pic de bunătate din partea tuturor. Adevărul pare să iasă la iveală în preajma bunătății și iubirii. După o perioadă de criză, apare și pacea. Mă bucur să simt emoția asta cu așa o specială piesă de teatru..
emotionaltheatral 